Experiența mea cu postul intermitent

De două luni am început să țin post intermitent. După această perioadă, ei bine, zic eu că mi-am făcut o idee despre ce înseamnă și pot să vă spun cum mă simt eu când îl țin.

Acum câțiva ani nu știam de acest intermittent fasting care acum se pare că a câștigat teren. Aș fi zis că e o prostie și că de fapt este o înfometare mascată și ambalată frumos. Nimic mai neadevărat, doar preconcepții. Acest post este mai mult decât benefic pentru organism și am aflat asta recent, într-o vizită la medicul nutriționist. Nu aș vrea să intru prea mult în detalii despre cât este de sănătos și cum funcționează pentru că sigur veți găsi pe Internet aceste informații de la persoane care fac asta de ani de zile și e bine să studiați cât mai mult pe subiect dacă vă tentează. Vă las aici cu un punct de plecare, un articol scris de Lavinia Bratu care mie mi-a plăcut.

Ceea ce vreau să vă povestesc azi este legat de experiența mea cu această practică. Pe scurt, acest tip de post poate fi ținut sub mai multe forme, de la a elimina masa de seară și a mânca micul dejun până la a nu consuma nimic timp de 24 de ore.

Eu am ales varianta în care mănânc 500-600 de calorii în 24 de ore la o singură masă, fie la micul dejun, fie la cină. De exemplu, mănânc azi micul dejun și până mâine dimineață nu mai mănânc nimic. Beau multă apă, ceai și cafea simplă. Acesta este principiul de la care am plecat și în prima lună l-am ținut 2 zile pe săptămână, dar fiindcă mi s-a părut mult, am renunțat și acum țin o zi pe săptămână.

Ideea este ca în acea zi, deși nu mănânci, să faci sport și cât de multă mișcare.

Eu am fost sceptică legat de acest concept, mai ales după ce am citit cartea Mihaelei Bilic, Sănătatea are gust, unde povestește despre bucuria de a mânca și despre privilegiul pe care îl avem că putem alege dintr-o gamă atât de variată de alimente.

Cu toate astea, i-am dat o șansă și mă bucur că încă sunt acolo, ba chiar pare din ce în ce mai ușor de ținut.


Cum decurge postul intermitent pentru mine

  • nu îmi propun ca a doua zi să țin post. Dacă mă trezesc odihnită și simt că îl pot ține, atunci se întâmplă în acea zi.
  • uneori îmi este mai ușor să țin postul în weekend, pentru că nu am atât de multă activitate.
  • sunt zile în care nu pot să gătesc sau să simt miros de mâncare, pentru că simt că aș ceda și sunt alte zile când gătesc mult. Atunci îmi place să simt miros de mâncare să fiu înconjurată de ea chiar dacă aleg să nu mănânc. Cum spune Mihaela Bilic pe care văd că o tot menționez, mâncăm cu toate simțurile și atunci când aleg să nu îmi folosesc papilele gustative, înlocuiesc prin a le folosi pe celelalte.
  • uneori trece repede, alteori este cea mai lungă zi din săptămână.
  • de la început am văzut această practică drept un bun exercițiu pentru voința mea. E ca un joc de rezistență mentală și fizică pe care aleg să îl fac săptămânal.
  • înainte, când simțeam că îmi este foame, îmi trebuia imediat ceva de mâncare, parcă aș fi picat dacă nu aveam ceva la mine. Ei bine, acum nu mai am această problemă, mi-am exersat mult răbdarea cu postul.
  • totuși, cel mai greu îmi este când se apropie ora unei mese. Corpul știe că de obicei atunci primește ceva de mâncare și îmi cere. După ce trec de acel prag, este din nou mai ușor.
  • după cum probabil intuiți, cel mai ușor îmi este să mă abțin de la mâncare dimineața. Cu toate astea, mi s-a întâmplat chiar săptămâna trecută să îmi propun să țin post într-o zi și în prima parte a zilei mi-am dat seama că îmi va fi greu, așa că am amânat pentru a doua zi. Am avut și zile când am preferat să țin de la prânz la prânz.
  • am renunțat de două ori la 12 ore, în loc de 24 pentru că simțeam că nu mă mai pot concentra la ce am de făcut și devenisem irascibilă.
  • deși îmi este greu uneori, a doua zi mă simt fantastic de bine. De-asta și continui.

Eu îl consider o tehnică foarte bună mai ales pentru cei care își doresc să se mențină și la fel de bună ca practică pentru a doua zi după un ospăț la o petrecere sau cu ocazia unei sărbători.

Nu îl văd ca pe un sacrificiu, ci ca pe o alegere, mai ales după ce am citit și vizionat câte ceva pe subiect. Pe scurt, acum mâncăm mult mai mult decât strămoșii noștri, nu folosim energia pe care o primim de la mâncare și ajungem la acel sedentarism dus la extrem.

Pe mine m-a ajutat să văd lucrurile dintr-un alt unghi, să îmi dau seama de limitele corpului meu și să mă cunosc mai bine în anumite situații.

Din nou, nu cred în rețete și sunt persoane cărora nu li se potrivește. De asemenea, nu este indicat să treceți direct la post intermitent de la mâncat orice, la orice oră.

Sper că v-a fost de folos acest articol și aștept cu interes părerile și întrebările voastre.

Dacă ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto: George Miheș

Articole similare:

2 comentarii publicate

  1. ideea mi se pare interesanta si as implementa-o la inceput doar incercand sa sar peste masa de seara.
    intrebarea este: ai energie sa faci sport seara, cand, de exemplu, ai mancat ultima oara in urma cu 12 ore (micul dejun)?
    in mod normal daca mananc pranzul in jur de ora 12-13 si ies la alergat pe la ora 18-19, nu reusesc nici macar 1 km, mi se face rau. Trebuie sa mananc ceva in jur de ora 17.
    Nu cred ca as reusi vreodata sa mananc la ora 8 dim si vreo 10 ore mai tarziu (dupa munca) sa si pot alerga cativa km sau aerobic sau orice alt sport.
    Dar probabil ca alti oameni reusesc sa faca acest lucru si doar mie mi se pare ca sport dupa o zi cu doar 500-600 calorii nu merge.

    • Bună Andreea,
      Ceea ce eu fac este să merg cât de mult pot pe jos și cu bicicleta. Uneori mai fac și exerciții sau yoga, dar nu am încercat cu cardio.
      Ce mi s-a recomandat este să alerg 2 minute repede ca și când m-ar urmări cineva. 🙂 Pare-se că ar fi mai eficient decât un alergat de jumătate de oră. Încă nu am încercat, dar poate fi o variantă.
      Mult spor!
      Ancuța

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: