Emoțiile nu sunt bune sau rele, sunt normale

Acum câțiva ani era o rușine să avem emoții considerate negative, nu se discuta despre asta.

Acum se discută, dar numai pentru a ni se spune să le învăluim în pozitivism, să zâmbim forțat, să ne programăm să trecem peste și să mergem mai departe, că trec ele. Dar nu e deloc asa, ele nu trec dacă noi nu trecem prin ele.

Tot ce se ascunde sub preș crește și la un moment dat ajungem să ne împiedicăm de tot ce am strâns acolo. Asta ne va pune în genunchi, pe burtă, ne va face să fim și mai supărați pe noi pentru că am picat, pentru că nu am putut să ne menținem pozitivi. Și apoi ne minunăm cum de somatizăm tot felul de emoții, cum de oameni văzuți ca fiind liniștiți ajung să fie violenți, imprevizibili, cum de colegul care nu scoate o vorbă, ajunge să rupă tastatura în două într-o fracțiune de secundă.

Zâmbetele forțate ascund depresii, anxietăți, răni adânci. Pe dinafară vopsit gardul, înăuntru leopardul. Nu așa se rezolvă, cu un strat superficial de vopsea. Avem nevoie să dăm la o parte acea perdea falsă și să fim conștienți de noi.

Altfel, tot ce lăsăm în urmă este o falsitate și povești fără niciun contact cu realitatea în care trăim.

Și persoanele care sunt optimiste sau o atitudine pozitivă au zile proaste și nu e absolut cu nimic greșit să își trăiască acele emoții. Să te uiți la emoțiile care te înfurie și care te fac să plângi înseamnă să investești sănătatea ta psihică pe termen lung. 

Să vă dau un exemplu pentru a vedea diferența. Dacă am o perioadă proastă, sunt tristă și parcă nimic nu îmi iese bine ceea ce mă ajută este să gândesc că e doar o perioadă, să trăiesc emoția, să aflu de unde vine. Ceea ce nu mă ajută este să îmi pun un zâmbet fals, să umflu pieptul și să reneg tot ce mi se întamplă, să nu îmi asum propriile emoții, propriile simțiri și semnale date de corpul meu.

Cât despre cei din jurul nostru, haideți să îi lăsăm să își trăiască emoțiile. Nu îi mai bombardați cu mesaje de pozitivism.

Ce nu ne omoară, NU ne face mai puternici, ne creează mecanisme de apărare mai puternice. De-asta sunt atâția oameni cu moralul la pământ, pentru că țin pieptul sus și se străduiesc să arate că ei pot, când de fapt sunt măcinați pe dinăuntru.

Să tratezi doar la suprafață ceva nu a dat niciodată roade și nu va da nici în cazul psihicului, cu atât mai puțin acolo, unde straturile sunt multe. Și știți ce e îngrijorător? Că transmitem mai departe, spre alte alte generații, spre copiii noștri. Haideți să facem noi primul pas înspre a ne recunoaște propriile emoții și pentru a ni le accepta. Să nu pasăm mingea următoarei generații.

În filmul Inside Out este explicat pe înțelesul tuturor ce rol au emoțiile în viața noastră și mai ales cât sunt de importante. Fiecare dintre ele.

În încheiere vă las cu un filmuleț scurt de fix 2 minute și 1 secundă. De la el mi-au plecat gândurile de mai sus.

Click aici: TED Video

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: