Ce nu ni se spune despre zona de confort

Primele mele impresii despre zona de confort au fost că nu e bună, că nu e bine să stai acolo și că dezvoltarea și creșterea noastră se întâmplă în afara ei. Cu cât te îndepărtezi mai mult de ea, cu atât înveți mai multe și devii un om mai pregătit pentru viață. Așa că mult timp am încercat și am reușit să stau departe de zona de confort. Până când mi s-a făcut dor de ea, până când am învățat mai multe despre mine și despre cei din jurul meu.

Ceea ce am învățat și nu prea ni se spune este faptul că zona de confort e bună și mai ales necesară. Am învățat să apreciez zona de confort în perioada în care am călătorit. În acel an aproape în fiecare săptămână mergeam într-un loc nou, nu aveam o rutină, nu aveam o zonă de confort. Acolo ne simțim în siguranță, stăm într-un mediu pe care îl cunoaștem, unde nu trebuie să fim vigilenți. Cum ar fi dacă noaptea nu ne-am întoarce acasă și am dormi mereu în diferite locuri, sub clar de lună? S-ar putea, desigur, însă de fiecare dată am fi în alertă, încordați, precauți.

În afara zonei de confort stă Teama, teama de a explora, de a ne urma visul, de a face ceea ce ne place. E ca și cum zona aceasta de confort ar fi o curte, iar la ieșirea din ea stă Teama, nestingherita și neobosită. Stă acolo și așteaptă să ne însoțească în afara curții noastre. Poate de aceea multe persoane evită să părăsească prea mult propria zonă de confort. Ca în orice altceva este vorba despre măsură. Putem sta doar în zona de confort și asta nu ne va ajuta să creștem sau putem sta cât de mult în afara ei ceea ce probabil ne va aduce un stres suplimentar, o încordare și o deconectare de la propriile nevoi (când nu ești relaxat este destul de greu să îți asculți corpul și nevoile pe care le ai). Retragerea totală și expunerea bruscă și pe termen lung sunt două extreme și ca orice extreme, destabilizează. Și da, uneori avem nevoie mai mult de una decât de cealaltă, dar ambele sunt sănătoase și benefice.

Partea faină legat de Teama care ne așteaptă este că ea poate să ne și ghideze, ne ajută să ne dozăm efortul, să luăm în calcul riscuri. Teama nu e dușmanul nostru, deși tindem să o vedem așa. După fiecare pas altfel pe care îl facem acompaniați de ea ne simțim mai bine, ne crește stima de sine, ne dezvoltăm, creștem, învățăm să avem încredere în forțele proprii.

Mă gândesc la teoria atașamentului și la cercul siguranței care au în centru ideea conform căreia copiii au nevoie să plece și să exploreze lumea, dar la fel de mare nevoie au și de un loc confortabil, cald, unde cineva drag îi așteaptă. La fel ca și copiii, și noi avem nevoie de acest loc unde să revenim după o zi grea, după ce am făcut ceva nou, după ce ne-am depășit o limită și mai ales după ce am ne-am luat inima-n dinți și am plecat împreună cu Teama să explorăm tărâmuri noi și necunoscute.

Zona de confort poate fi reprezentată de activități pe care deja ne este ușor să le facem, de un loc unde să ne dăm voie să fim așa cum suntem noi dincolo de rolurile de peste zi, de brațele iubitoare ale persoanei dragi.

Avem nevoie de acest loc unde să ne retragem și să ne liniștim, unde să lăsăm lucrurile să se așeze, schimbările să se integreze, unde să ne putem reface. Este sănătos ca o parte dintre lucrurile pe care le facem zi de zi să fie simple, să intre în categoria automatisme și altele să fie noi. Așa cum este necesară partea de explorare, tot așa este necesară și sănătoasă zona noastră de bine.

Zile frumoase,

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto copertă articol: Unsplash, Roberto Nickson

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: