Viața sub presiune

În ultima perioadă apar tot felul de lucruri neprevăzute, știți voi, ca în viață. Doar că de data asta îmi dau seama că sunt obosită, că multe evenimente mă obosesc și că uneori parcă nu am vreme de nimic.

Și stau și mă întreb cum am rezistat atâția ani fără să îmi ascult corpul? Cum am rezistat cu el pus pe pilot automat? Într-un film documentar, Happy, dacă nu mă înșel, era abordată ideea că motivul nefericirii noastre este faptul că nu ne ascultăm corpul. Când el ne cere o pauză, noi în loc să i-o acordăm, mai tragem un fum de țigară, mai bem o cafea, un energizant, mai mâncăm o ciocolată etc.

Nu îl mai ascultăm, mintea ne solicită atât de mult, sarcinile sunt atât de diverse, mediul este atât de solicitant încât pur și simplu, corpul devine un sclav al inerției, al comenzilor automate. Nevoile create îl trag în tot felul de activități, iar nevoile de bază ajung să fie ignorate. Atunci apare nefericirea. Este o idee care mi-a rămas în minte și care mi-a revenit scriind aceste rânduri.

În medie, acum câteva generații bune, oamenii munceau 3-4 ore pe zi. Solicitările erau mai puține, la fel și opțiunile.

Se pare că majoritatea americanilor (acolo a fost făcut studiul) consideră mersul la cumpărături una dintre cele mai obositoare activități din timpul săptămânii. Acesta, spuneau cei din film, este și unul din motivele pentru care la un moment dat nu mai alegem, ci doar cumpărăm. Știți de ce? Din cauza prea multor opțiuni, din cauză că trebuie să luăm foarte multe decizii într-un timp foarte scurt. Luăm în calcul calitatea, brandul, prețul, unii mai citesc și etichetele (deși sunt puțini aceia). Pentru creier este epuizant ca după o zi de lucru să trebuiască să mai ia atâtea decizii, fie ele și unele minore.

Oamenii cu care lucrezi, apreciază mult mai mult dacă le spui sincer că un anume proiect nu merge sau că nu vrei pur și simplu să lucrezi pe el din diferite motive. În felul avcesta, nimeni nu își pierde timpul și de regulă, oamenii revin pentru sinceritate și transparență.

Puteți începe de la cele mai mici acțiuni, să spuneți nu unor lucruri pe care le aveți, dar pe care le țineți acolo de dragul de a le avea, fără să vă facă neapărat plăcere.

Pentru mine, ziua de luni este cea mai productivă din săptămână. Știți de ce? Pentru că pe finalul săptămânii adun sarcini pe care le amân, probabil din oboseală sau care nu îmi fac deosebită plăcere, dar care sunt necesare (mers pe la instituțiile statului, de exemplu), așa că lunea aleg să nu le car după mine toată săptămâna și le încep mereu cu cele mai dificile dintre ele.

Un alt exemplu sunt hainele. Câte haine ai în dulap care nu îți mai fac plăcere, care au etichetă pe ele că sunt nepurtate, care sunt din liceu etc?

Deși nu par importante aceste lucruri încet, încet ne toacă, ne consumă, ne sufocă, aceste responsabilități pe care nu ni le asumăm cu maturitate sau pe care nu le refuzăm cu asumare ajung să atârne greu pe umerii noștri, să ne cocoșeze și să ne deformeze, să ne schimbe starea de spirit. E senzația aceea de trezit rupt de oboseală deși ai dormit câteva ore bune. E un prim semn pe care corpul ni-l dă. Cerem prea mult de la el și nu are timp să se refacă sau ceea ce facem nu ne mai place și ne apasă atât de tare încât ne epuizează.



Știu că e greu și că ați citit deja multe cărți despre cum să spui nu, dar eliberarea este eliberatoare, dacă pot să spun așa. 🙂 O viață sub presiune și în goana calului poate aduce o iluzie a fericirii, dar nu și o împăcare și o liniștire pe termen lung.

Nu am ales întâmplător imagine cu jocul Jenga pentru acest articol. Dacă ai impresia că mutarea unei singure piese poate pune la pământ întreaga construcție, probabil presiunea de pe umerii tăi este una mare care nu îți permite flexibilitate, care cu greu lasă loc de mai la stânga sau de mai la dreapta.

Inspirați, respirați și întrebați-vă dacă ceea ce sunteți și ceea ce aveți este și ceea ce vă doriți de fapt.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto articol: Unsplash, Michał Parzuchowski

 

 

Articole similare:

2 comentarii publicate

  1. Si eu simt ca vin mai obosita de la cumparaturi. Hipermarket-urile pline de oameni ce forfaie pe acolo, galagia, plus multe altele, intr-adevar te epuizeaza. Uneori nici nu apuc sa asez la locul lor cumparaturile pentru ca prefer sa ma lungesc in pat si sa ma relaxez. Ah si apropo tot de cumparaturi, am observat ca cel mai bine este sa mergi dimineata. E muult, dar muult mai liber si ai ocazia sa gasesti mai multe produse spre deosebire de seara cand stocurile se epuizeaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: