Trăiesc o viață la care mulți doar visează

Titlul acestui articol l-am luat de la o știre despre o tânără care s-a stabilit în Bali și lucrează de acolo.

Conform celor care au scris articolul cu acest titlul, tânăra trăiește o viață la care mulți doar visează. Acum doi ani mi-ar fi trezit o frustrare mare acest titlu din două motive: 1. nu trăiesc așa cum visez și 2. cineva face asta, deci e posibil și cu toate astea eu sunt aici, în acest birou.




Îmi amintesc cum stăteam în fața unei fotografii cu peisaje de vis și îmi doream să fiu acolo. Aveam să aflu că sunt multe povești în spatele unei imagini, că majoritatea nu sunt așa cum le găsim pe Internet și că mulți oameni călătoresc doar pentru poze, din păcate.

După ce am plecat, am considerat cu superioritate că și eu am ajuns să trăiesc o viață la care mulți doar visează. De parcă iei o torță aprinsă cu visurile tuturor oamenilor din jurul tău și tu, eroul, pleci în lume cu ea.

Cum mi se pare acum? O exagerare mare, o aroganță, pentru că între timp mi-am schimbat părerea.

Cred că pentru mulți această idee de a călători pe termen nelimitat e o nevoie creată de acest gen de articole, nu o nevoie pe care ei o au. De exemplu, dacă vrei stabilitate sau să te așezi într-un loc, poate doar ți-ai luat o casă și vezi un articol cu titlul de mai sus, e posibil să se nască un conflict în tine între ceea ce faci, ceea ce ai și ceea ce ai fi putut avea sau mai bine zis, unde ai fi putut fi.
Dacă cineva își dorește cu adevărat și are o chemare spre ceva, iar mintea, sufletul și corpul urlă să meargă în direcția respectivă, cred că nu există forță care să îl oprească. Pentru că așa cum am mai spus, într-un alt articol, atunci când știi ce vrei cu adevărat, nu mai e nevoie să alegi.

Sursă foto: Google Images

Eu nu cred că trăiesc o viață la care mulți visează, cred că trăiesc ce am ales eu să trăiesc, visul meu. Posibil că mulți visează, însă doar pentru cei care e cu adevărat important acest lucru se și întâmplă. Pentru ceilalți, e așa, o viață frumoasă plutind pe un norișor cu multe cocktailuri, cu plaje și hoteluri de lux. Poate fi așa, dar de multe ori pentru o perioadă scurtă și se numește concediu. În general, genul de călătorie pe care noi o facem este cu haine puține, cu multe peripeții, alergând dintr-o parte în alta în funcție de vize, schimbând cazări o dată la trei-patru zile, în medie.

Cred că de multe ori ne îndrăgostim de ideea generată de imaginația noastră și mai puțin de idee așa cum e ea în realitate. Chiar dacă e vorba de aceeași idee, în imaginația fiecăruia se conturează altfel, de aceea nu cred că trăiesc o viață la care mulți visează. Trăiesc ce am visat eu? Da, un sfert poate din ce am visat, pentru că nu am putut anticipa prea multe.

Îmi place foarte mult și nu aș schimba nimic, dar călătoria pe termen lung e o combinație de lucruri faine și de altele mai puțin plăcute.

Dacă spun că îmi place, nu înseamnă că e totul minunat. Pentru mine e o experiență revelatoare, cu de toate și o accept așa cum vine. Când spun că nu aș schimba nimic nu o spun pentru că nu aș vrea să fac asta, ci pentru că experiențele mai puțin plăcute m-au ajutat să descopăr ceva despre mine, despre cine sunt în anumite situații. Aș putea înșirui nenumărate avantaje și dezavantaje, dar nu e scopul acestui articol.
Ideea pe care am vrut să o transmit este că ne putem lăsa influențați ușor de ceea ce vedem sau auzim din media și că e ușor să ne îndrăgostim de ceva doar pentru că e frumos prezentat. Îmi dau seama de asta abia acum pentru că am în minte ambele percepții, cea de dinainte de plecare și cea de după.

Mi se pare o aroganță să susții că trăiești ceea ce mulți își doresc, chiar dacă ai la îndemână niște statistici care să ateste asta. Înseamnă că trăiești acel ceva doar pentru a demonstra că tu poți.

Mai cred că de multe ori avem un vis, știm că în realitate nu e așa cum e în visul nostru și de aceea decidem să îl păstrăm acolo, pe norul pufos. Măcar așa rămâne o iluzie roz proiectată în viitor, o speranță de care să ne agățăm, un posibil scop în viață.

Sursă foto: Unsplash

Cred că e important să ne definim ce vrem să treacă din camera visării în cea a realității și să lucrăm pentru ca această mutare să aibă loc.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Aici poți să ne urmărești călătoria.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța




Articole similare:

3 comentarii publicate

  1. Cred ca este unul din cele mai bune articole scrise pana acum… cu multa intelepciune ..si nu o zic drept statistica ci pentru ca am rezonat foarte mult cu ce ai scris. Sa te bucuri si sa iti traiesti visele indiferent de unde te afli sau de forma lor, Ancuta draga!:)

  2. Ce bine te înțeleg. Eu am trăit aproape 9 ani în Grecia, pe o insulă – din motive de îndrăgosteală. De un el, nu de Grecia. Și chiar dacă pentru cei mai mulți viața mea părea o poezie, un colaj veșnic de poze cu mare și soare și nisip, I hated it. Mi-am căutat locul acolo vreme îndelungată, nu-mi plăcea soarele, nu-mi plăcea modul de viață al oamenilor, veșnica relaxare. Cum ziceam, de pe șezlong, parea un vis, de acolo, mai puțin. Între timp suntem în țară, cu tot cu cel de care mă îndrăgostisem. Nu-i paradis pentru mulți, dar eu deocamdată-s fericită. Ca și cu frumusețea, fericirea might be in the eyes of the beholder.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: