Teama de tânăra generație

Tânăra generație pare să aducă neliniști și să fie mai provocatoare decât cele care au precedat-o. Este o generație care aparent vine la pachet cu dificultăți noi, necunoscute, vine fără un manual și este greu de citit. Nostalgia lui „pe vremea noastră” este și ea prezentă.

Timpurile s-au schimbat, la fel ca și valorile, conceptele, idealurile și nevoile noastre.

Uneori mă gândesc la faptul că tânăra generație sperie tocmai pentru că are curajul să spună lucruri pe care noi și cei de dinaintea noastră nu l-au avut. Au curajul să vorbească, să exprime ceea ce simt, să se revolte mai activ, mai intens, să își permită.

Am participat ieri la un focus grup pe tema consilierii familiei. De acolo mi-a venit ideea acestui articol. M-am surprins mai mult ascultând decât vorbind. Am ascultat puncte de vedere diferite despre adolescenți și despre rolul lor în cadrul familiei. S-a discutat și despre teama că tânăra generație nu mai poate duce mai departe unele valori și tradiții, că se rupe un fir care pare că până acum s-a desfășurat oarecum natural, că vremurile și lumea se schimbă.

În luna septembrie am abordat un subiect similar la radio, pentru câteva minute. Întrebările au fost tot legate de neînțelegerea adolescenților de azi și despre cum le facem față.

La acest subiect mi-am amintit de experiența pe care am avut-o cu adolescenții care au venit la Cortul Terapeutic, chiar cu pre-adolescenți. Așa este, nevoile lor s-au schimbat, prioritățile sunt altele, dar asta nu înseamnă deznădejde, din contră. Am discutat cu tineri care au preocupări despre sensul vieții, despre menirea lor, care realizează că lucrurile nu sunt sănătoase în familia din care provin, care parcă s-au trezit. Nu e doar alb și nu e doar negru. Contează unghiul din care privim o anumită situație. Pe baza lui ne putem crea o realitate sau putem să acceptăm că e doar o parte a poveștii.

Copiii, adolescenții și adulții au o nevoie esențială de care este important să ținem cont: aceea de a fi înțeleși. Cu toții ne dorim să simțim că persoana din fața noastră e acolo pentru noi, ne ascultă activ pentru a ne înțelege și nu pentru a ne arăta că nu avem dreptate sau că am fi putut face lucrurile mai bine. Desigur, nu avem tot timpul dreptate și am putea face lucrurile mai bine, dar fiecare dintre noi avem nevoie de propriile greșeli și realizări, de propriile experiențe.

Adolescenții sunt mai vizibili, au curajul să își trăiască emoțiile, nu le mai pasă atât de mult de „ce crede lumea”, ceea ce îi sperie pe părinți, pentru că ceea ce înainte se petrecea cu ușile închise de teama judecății vecinilor, acum se petrece peste tot, public. Iar cu toate acestea vine la pachet teama părintelui că nu este suficient de bun și că în plus, și ceilalți pot vedea asta, tocmai prin faptul că adolescentul este vocal. Este nevoie să înțelegem ambele părți: punctul de vedere al părintelui depășit de ceea ce se întâmplă, dar și pe cel al adolescentului care s-a născut într-o lume pe care a primit-o așa cum e. Când unii luptă pentru un drept, iar alții îl primesc fără strădanie, este firesc să apară divergențe și puncte de vedere diferite, iar asta nu înseamnă că adevărul este la unii sau la alții, ci doar că ne uităm diferit la aceeași situație. Suntem într-o continuă evoluție și lucrurile se schimbă, nu suntem statici.

Ceea ce vreau să spun este că noua generație vine poate fără manual, vine cu alte nevoi, vine diferit. Chiar dacă asta sperie, oferă și multă speranță, pentru că arată o nouă direcție, un nou mod de a face lucrurile, de multe ori mai ușor. E firesc să nu mai fie preocupați de a-și găsi un loc de muncă când cererea pe piață este atât de mare, e firesc să fie tentați să ia ce e mai ușor, când soluțiile sunt la îndemână. Însă, extrem de important este să aibă un cadru, un ghidaj, să se simtă înțeleși și acceptați. Indiferent de vârstă avem nevoie de timp și de atenție din partea celorlalți. Dacă nu el avem, protestăm așa cum știm noi, prin tot felul de comportamente care deseori par greu de înțeles de către cei din afară.

Adolescența a fost o perioadă provocatoare dintotdeauna, deși diferit de la o generație la alta. Adesea este dificilă ciocnirea dintre generații, dar și plină de învățături dacă ascultăm și încercăm să înțelegem.

Mi-am dorit să exprim un punct de vedere legat de acest subiect și vreau să închei cu ceea ce spune Yalom: La un moment dat este necesar să renunțăm la speranța unui trecut mai bun.

Fiecare generație are dreptul la propria istorie.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto copertă articol: Unsplash

Toate cele bune,

Ancuța

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: