Capitol după capitol, după capitol…

Îmi place să cred că ne-am născut liberi, liberi de îngrădiri sociale, fără limite și fără prea multe temeri.

Nu știu dacă e așa sau nu, teoriile sunt multe și e greu să le analizezi pe toate, dar așa aleg să cred.

Cred că fiecare om are povestea lui despre viață, despre el, despre lume, despre cei din jurul lui. Și fiecare avem nevoie de povestea noastră pentru a merge mai departe, fie că povestea este sănătoasă, fie că este toxică, fie că ne dăm seama de asta, fie că nu. Nu știm să facem lucrurile altfel, chiar dacă ne dorim asta, iar acest lucru este perfect în regulă. Până la urmă, calea apare.

Continuă să citești Capitol după capitol, după capitol…

Bali, o liniște în mulțime

Ce contează, de fapt, în viață? sau  Care e rostul nostru în viață?

Mi-am pus întrebarea asta de foarte multe ori, multe, multe ori.

La un moment dat făceam și un sondaj printre cunoscuți legat de asta. În funcție de perioada în care eram, am găsit sau nu ceva răspunsuri.

Și anul trecut a venit din Bali. 

Dincolo de comercialul Eat, pray, love, pe care l-am adorat, văzut de foarte multe ori, citit carte engleză și română, Bali chiar e Paradisul pe pământ sau cel puțin cel mai Paradis din ce am văzut eu până acum.

Trecând peste povestea cu pelicula, pentru mine, Bali a însemnat ceva, ceva aparte.

Chiar nu am cuvinte care să exprime, pentru că dacă zic minunat, mirific, nu cuprinde tot ce vreau să spun.

Continuă să citești Bali, o liniște în mulțime

Sclipici, praf și o steluță

Brăduțul din paste

Anul acesta am reușit să mă implic mai mult în organizarea de evenimente pentru Copii și Zâne, dar cel mai cu impact, mare și provocator a fost proiectul celor 12 târguri de iarnă.

A fost un proiect simplu la început, a luat amploare treptat și în curând a crescut atât de mult încât am ajuns ca majoritatea dintre noi să aiba acasă un mic atelier de creație.

Am lucrat împreună cu mămici, copii, bunici, voluntari, terapeuți, toți implicați cu idei care mai de care mai altfel.

Am reușit să finalizăm cu bine, chiar cu foarte bine proiectul.

Am cunoscut foarte mulți oameni prin intermediul acestor evenimente, am râs cu ei, am povestit cu ei, ne-am mai și dezamăgit uneori când treceau pe lângă standul nostru fără să cumpere nimic, dar am avut și momente când efectiv ne-am simțit copleșite de bunătatea unor oameni. Genul de moment când îți vine să pui stop timp și să te lași inundat de sentimentul acela și să te bucuri că există așa oameni, mai bine zis, OAMENI.

Continuă să citești Sclipici, praf și o steluță

Copii și Zâne-un vis devenit realitate

10857797_765626066843913_4424611379989208274_nÎn timpul facultății am început să lucrez ca terapeut pentru copii cu tulburări din spectrul autist. Suna a chineză pentru mine la început, nu știam exact ce să fac, cum să încep să lucrez cu ei. Am învățat că mila nu ajută, din contră, că dacă vrei să îi ajuți, trebuie să îi independizezi, să îi lași să facă lucruri singuri. A fost o provocare care m-a învățat multe; m-a învățat să apreciez mai mult, să fiu mai expresivă, mai jucăușă, mai calmă și mai ales, mai răbdătoare. Am avut ocazia să lucrez cu oameni foarte faini care m-au ajutat și m-au susținut în munca mea. Am cunoscut copii minunați, inocenți, diferiți, deși aveau același diagnostic. Fiecare cu alte nevoi, fiecare cu alt potențial, fiecare cu alte cunoștințe despre ce înseamnă lumea, mediul înconjurător, noi, ceilalți.

Continuă să citești Copii și Zâne-un vis devenit realitate