Fes prin ochii mei

Am plecat din Chefchaouen destul de târziu, în jurul orei 11.00.

A fost foarte cald pe drum, nu din cauza temperaturii, ci din cauza aerului uscat.

Am mers pe drumuri unde se vedeau doar lanuri de paie, totul era uscat, casele erau făcute din lut sau din capițe. Abia se vedea câte un om și ne întrebam ce face pe acolo pe căldura aia. Am avut impresia că o să facem o veșnicie până în Fes. Am băut multă apă, dar tot m-am simțit deshidratată.

Continuă să citești Fes prin ochii mei

Chefchaouen, cel cu mult Zen

Chefchaouen sau Chaouen, cum mai este numit de către marocani, este un orășel din nord-vestul Marocului, cunoscut pentru clădirile sale vopsite în albastru. A fost întemeiat în 1471 ca fortăreață împotriva invaziei Portugaliei. În 1920 a fost invadat de spanioli care și-au lăsat amprenta asupra limbii și culturii din zonă, amprentă care mai poate fi resimțită și astăzi. Locul e încărcat de o istorie interesantă și complexă, parcă diferit spusă de la om la om.
Numele lui provine de la cele două vârfuri ale Munților Rif care pot fi văzute din orășel. Acestea au forma unor coarne de capră (chaoua=corn).

Continuă să citești Chefchaouen, cel cu mult Zen

Maroc, bine te-am găsit!

Munții Rif și Marea Mediterană, Maroc

Ieri am plecat din Sevilia spre Maroc.

Am plecat cu emoții, cu entuziasm, cu teamă, cu gândul la articolele pe care le-am citit, la filmulețele pe care le-am văzut despre Maroc. Or fi peisajele așa de frumoase, o să fie atât de cald, o să ne asalteze oamenii pe stradă cu fel de fel de produse, cum o să fiu privită acolo ca femeie, cum o să fie mâncarea, cum o să fie cazarea, drumurile etc, etc? Când mergi într-o țară cu o cultură diferită, informațiile pe care le găsești înainte să ajungi acolo sunt atât de diverse că nu știi ce să crezi. Cei care au călătorit aici au multe povești de spus, unele mai faine, altele mai de speriat.

Continuă să citești Maroc, bine te-am găsit!

Și-am plecat…

Miercuri am plecat din Timișoara spre Maroc, cu planul de a vizita mai multe țări din Europa până acolo.

Cam atât de mare era bagajul.

Cu o zi înainte am avut surprize cu bagajul, în sensul că evident era mai mare decât puteam duce pe motor. Am împachetat și despachetat de 3 ori.

În ziua plecării, m-am trezit speriată, nu entuziasmată, așa cum mă așteptam.

Speriată de ceea ce urma, de gândul că nu o să mai avem o casă stabilă, că poate o să pățim ceva, cu teamă de motor, de multe. Cumva fricile mele plus cele proiectate de cei din jur, care ne avertizau aproape cu certitudine că o să pățim ceva, s-au coalizat și au rezultat în starea mea de atunci. Cu toate astea am plecat și a fost o zi de training pentru călătoria noastră, eu așa am simțit-o.

Continuă să citești Și-am plecat…

În 10 zile plecăm spre Maroc

Se apropie plecarea noastră. Încerc să conștientizez, să mă gândesc activ la asta. Ne pregătim de mai bine de 10 luni și în sfârșit se apropie, dar uneori îmi e greu să realizez că da, suntem aproape acolo, chiar se întâmplă.

Plajele cu nisip cald, marea, drumul însorit, peisajele verzi, oamenii noi, poveștile altfel, de câte ori nu am visat la ele în timpul ăsta, de câte ori nu-mi venea să întorc filele din calendar și să treacă timpul mai repede.

Continuă să citești În 10 zile plecăm spre Maroc