Barcelona în miniatură

Duminică, ora 3 dimineața.

Ne trezim să luăm avionul spre Barcelona. E a doua oară când mergem și m-am trezit entuziasmată, în ciuda orei matinale.

Barcelona a rămas în top destinații preferate pentru mine.

Am ajuns obosiți, cu o oră întârziere din cauza unei mici probleme înainte de decolare.

Continuă să citești Barcelona în miniatură

Mai mult a trăi și mai puțin a bifa

 Mi-am dat seama că pentru 2017 nu mi-am făcut un plan, un document în care să îmi trec obiectivele pe care vreau să le bifez pe parcursul celor 12 luni.

Este primul an în care am omis, în care pur și simplu am uitat să fac asta. De obicei, începeam documentul cu pricina din decembrie. Și chiar funcționa. Cam în proporție de 80% reușeam să ating ce îmi treceam acolo. Obiective despre slăbit, despre bani, despre călătorii, despre a învăța noi limbi străine, despre a avansa în carieră, despre dezvoltarea mea personală etc.  Fiecare arie din viața mea era acolo, nimic nu îmi scăpa.

Continuă să citești Mai mult a trăi și mai puțin a bifa

Prea mult a face și prea puțin a fi

 

14463070_1319941278016267_7465130485406683357_n

Îmi fug prin minte multe idei. M-am trezit așa cu ele și nu îmi dau pace. Vreau să scriu un articol despre motivul pentru care mi-am dat demisia, despre cum sunt alte lucruri mai importante în viață decât un job, îmi vine să țin un discurs motivațional despre asta, dar pe de altă parte mă gândesc “Cine sunt eu să le spun altora ce e mai important pentru ei?”, “Poate oamenii au rate, au copii de crescut? Lasă-i să stea acolo la jobul lor.”, “Eu nu am nicio obligație și tot mi-a fost greu. Dar alții care au obligații?” etc.

Așa că nu o să scriu acest articol pentru a vă îndemna să faceți la fel. Îl scriu pentru a vă spune că sunt lucruri mult mai importante în viață decât un loc de muncă.

Lucrez de la 17 ani și știu cum e să nu ai prea multe variante, dar știu și că alegerea ne aparține. Știu cum e să ajungi acasă la 23.00 pentru că nu te grăbești să ajungi că te așteaptă doar pisica ta și nimeni altcineva. Știu cum e să te îngropi în job ca să uiți ceva sau să compensezi altceva. Dar știu și că dacă nu făceam nimic diferit, acum eram tot pe acolo.

În ultima perioadă mă întâlnesc cu mulți oameni, cu tot mai mulți. Unii sunt mai delăsători la job și nu se stresează atât de tare, alții sunt mai implicați și își așteaptă statuia de la șefi. După cum vă puteți da seama, cei care sunt mai implicați și stau peste program, care se rup în două să mulțumească pe toată lumea (puțin probabil să se întample asta vreodată) sunt și cei mai stresați, cu dureri de cap, de spate, cu cearcăne și supărări, vorbesc numai despre lucru, dar și despre faptul că nu mai au timp liber, timp pentru familie sau că au ajuns la peste 30 de ani și nu au un partener de viață. Continuă să citești Prea mult a face și prea puțin a fi