Fes prin ochii mei

Am plecat din Chefchaouen destul de târziu, în jurul orei 11.00.

A fost foarte cald pe drum, nu din cauza temperaturii, ci din cauza aerului uscat.

Am mers pe drumuri unde se vedeau doar lanuri de paie, totul era uscat, casele erau făcute din lut sau din capițe. Abia se vedea câte un om și ne întrebam ce face pe acolo pe căldura aia. Am avut impresia că o să facem o veșnicie până în Fes. Am băut multă apă, dar tot m-am simțit deshidratată.

Continuă să citești Fes prin ochii mei

Chefchaouen, cel cu mult Zen

Chefchaouen sau Chaouen, cum mai este numit de către marocani, este un orășel din nord-vestul Marocului, cunoscut pentru clădirile sale vopsite în albastru. A fost întemeiat în 1471 ca fortăreață împotriva invaziei Portugaliei. În 1920 a fost invadat de spanioli care și-au lăsat amprenta asupra limbii și culturii din zonă, amprentă care mai poate fi resimțită și astăzi. Locul e încărcat de o istorie interesantă și complexă, parcă diferit spusă de la om la om.
Numele lui provine de la cele două vârfuri ale Munților Rif care pot fi văzute din orășel. Acestea au forma unor coarne de capră (chaoua=corn).

Continuă să citești Chefchaouen, cel cu mult Zen

Maroc, bine te-am găsit!

Munții Rif și Marea Mediterană, Maroc

Ieri am plecat din Sevilia spre Maroc.

Am plecat cu emoții, cu entuziasm, cu teamă, cu gândul la articolele pe care le-am citit, la filmulețele pe care le-am văzut despre Maroc. Or fi peisajele așa de frumoase, o să fie atât de cald, o să ne asalteze oamenii pe stradă cu fel de fel de produse, cum o să fiu privită acolo ca femeie, cum o să fie mâncarea, cum o să fie cazarea, drumurile etc, etc? Când mergi într-o țară cu o cultură diferită, informațiile pe care le găsești înainte să ajungi acolo sunt atât de diverse că nu știi ce să crezi. Cei care au călătorit aici au multe povești de spus, unele mai faine, altele mai de speriat.

Continuă să citești Maroc, bine te-am găsit!

Portugalia, pe cât de mică, pe atât de complexă

Porto.

Ultimele zile le-am petrecut în Portugalia pe care o văd complexă, diferită de la nord la sud, cu oameni grăbiți, dar ospitalieri, cu agitație și totodată cu liniște. Dar să le luăm pe rând. Prima destinație a fost Porto, al doilea oraș al țării ca și mărime după Lisabona.

Când mă gândesc la el, mi-e greu să îl definesc. E aglomerat, e plin de turiști, e o forfotă continuă. La fiecare colț poți găsi o cafenea, străzile sunt înguste, cu multe magazine, trotuarele sunt pavate cu chiștoace, iar sacii de gunoi așteaptă cuminți să fie ridicați. Poți găsi pe o stradă de la magazine de fructe până la magazine de piese auto. E ca și cum dintr-o plimbare pe două străzi ai găsit de la o baterie pentru telecomandă până la ingredientele pentru cină.

Continuă să citești Portugalia, pe cât de mică, pe atât de complexă

Un cort, două saltele și doi saci de dormit

Lac fotografiat din camping.

24 de zile, 4200 de kilometri, 6 țări, multe experiențe, câteva kilograme de mere și 12 campinguri.

Aș putea să scriu despre fiecare kilometru care ne-a adus aici, dar azi a venit vremea articolului despre campare, principala formă de cazare pe care am folosit-o până acum.

Înainte de această călătorie am avut câteva experiențe în țară, unele bune, altele mai puțin bune, dar cam toate cu toaletă în natură, fără dușuri, cort lângă cort, muzică tare în miez de noapte și miros de fum. Nu era neapărat foarte odihnitor și abia așteptam să ajung la un duș și într-un pat moale, dar de fiecare dată ne-a plăcut experiența și deși nu era cea mai confortabilă, nu ne-am dat niciodată înapoi de la câteva nopți în mijlocul naturii.

Continuă să citești Un cort, două saltele și doi saci de dormit

Italia cu oamenii și peisajele ei

Am ajuns în Spania și înainte să mă las furată de limba spaniolă, de muzica lor, de ritmul lor lejer, vreau să vă povestesc despre Italia.

Această cizmă frumoasă și elegantă mă fascinează de câțiva încoace și deși am tot zis că mai vreau să văd și alte țari, în fiecare an ajung aici cel puțin o dată.

Italia ne-a primit și de data aceasta la fel de verde, frumoasă, curată, cu miros de tei, cu flori mov aprins agățate de garduri, cu plaje întinse și munți de basm, cu multă viață și gălăgie. E ca și cum țara asta vrea să se exprime prin tot ce are ea, prin oameni, prin peisaje, prin experiențele pe care le oferă. E o țară bogată din toate punctele de vedere.

Continuă să citești Italia cu oamenii și peisajele ei

Gânduri, emoții și trăiri

Au trecut mai bine de două săptămâni de când am plecat din Timișoara. Două săptămâni din punct de vedere calendaristic, pentru că din punct de vedere al trăirilor, nu mă poate convinge nimeni că nu a trecut mai mult. Zilele sunt atât de complexe, atât de pline cu de toate, încât uneori nu îmi dau seama cât de aproape sau cât de departe s-a întâmplat un eveniment față de ziua de azi.

De multe ori, nu știu unde suntem, știu țara, dar nu știu localitatea sau zona, nu știu în ce dată suntem, în ce zi a săptămânii. Până la urmă, nici nu mai contează, pentru ce avem nevoie să știm? Pur și simplu suntem acolo unde suntem și atât.

Continuă să citești Gânduri, emoții și trăiri

Sus în Alpii Dolomiți

 

Am ajuns în Italia și deși planul inițial era să mergem spre mare, am ajuns până la urmă să ne plănuim traseul prin munții Alpi. Aerul curat, mirosul de iarbă verde, cântecul păsărilor, mâncarea bună, cabanele din lemn, focul de seară, toate sunau foarte bine.

Alpii ne-au botezat de cum am intrat. Era cald, soare, eu filmam din spate, Cristi era atent la drum (cred) 🙂 :). Am intrat într-un tunel de 2-3 km și cum am ieșit din el, ploaie torențială. Am văzut o benzinărie (marile noastre salvări în multe cazuri) și am intrat acolo. Aveam nevoie să completăm uleiul la motor, am întrebat dacă au, nu aveau, dar au dat un telefon și în câteva minute s-a rezolvat, a venit uleiul. Oameni frumoși la munte.

Continuă să citești Sus în Alpii Dolomiți

O părticică din Croația

 

Intrarea în Parcul Național din Plitvice

Ieri am ieșit din Croația după aproape 5 zile petrecute acolo.

Am ales să evităm autostrăzile pentru a o putea cunoaște mai bine și pentru a-i vedea peisajele. A fost o alegere foarte bună. Croația e frumoasă, e liniștită, e verde, e primitoare. Oamenii sunt ospitalieri, deschiși să ajute și gospodari.

Continuă să citești O părticică din Croația

Și-am plecat…

Miercuri am plecat din Timișoara spre Maroc, cu planul de a vizita mai multe țări din Europa până acolo.

Cam atât de mare era bagajul.

Cu o zi înainte am avut surprize cu bagajul, în sensul că evident era mai mare decât puteam duce pe motor. Am împachetat și despachetat de 3 ori.

În ziua plecării, m-am trezit speriată, nu entuziasmată, așa cum mă așteptam.

Speriată de ceea ce urma, de gândul că nu o să mai avem o casă stabilă, că poate o să pățim ceva, cu teamă de motor, de multe. Cumva fricile mele plus cele proiectate de cei din jur, care ne avertizau aproape cu certitudine că o să pățim ceva, s-au coalizat și au rezultat în starea mea de atunci. Cu toate astea am plecat și a fost o zi de training pentru călătoria noastră, eu așa am simțit-o.

Continuă să citești Și-am plecat…