Sindromul impostorului. Ce este și cum se manifestă

Oare de ce m-au ales tocmai pe mine? Cu siguranță X-ulescu s-ar fi descurcat mult mai bine. 

Sunt oameni mult mai capabili decât mine. Oare de ce m-au invitat pe mine să vorbesc despre asta? 

Adresate frecvent, întrebările de mai sus și altele similare pot indica faptul că suferi de sindromul impostorului, adică te gândești că ocupi un scaun care nu e al tău și mai mult decât atât, un scaun pe care ar trebui sau ar putea să stea o persoană mult mai pregătită din punct de vedere profesional decât tine.

Ei bine, acest sindrom afectează peste 70% dintre persoanele adulte.

Partea bună este că dacă ți-ai pus aceste întrebări cel mai probabil ești un bun profesionist. Practic, cu cât cunoști mai multe despre un domeniu, cu atât mergi mai în profunzime, îți pui întrebări și realizezi că mai sunt multe de învățat. De aici derivă un alt aspect pozitiv, acela că având întrebări și dorind să cunoaștem mai mult devenim mai buni în ceea ce facem.

Partea mai puțin bună este că la baza acestui sindrom stă neîncrederea în sine, o dificultate de autovalorizare și recunoaștere a succesului.

Este bine de știut că acest sindrom nu reprezintă o problemă psihică, deși este deseori auzit în cabinetele de psihoterapie.

Acest termen a fost folosit pentru prima dată de către Pauline Clance și Suzanne Ament în anul 1978. În timpul facultății, Clance a avut un atac de panică din cauza unui examen pe care credea că îl va pică, întrucât își considera colegii mult mai competenți și mai bine pregătiți decât ea. Pauline a conceput testul Clance Impostor Phenomenon Scale (CIPS) care măsoară nivelul de încredere pe care o persoană îl are referitor la propriile abilități.

Din buchetul sindromului impostorului fac parte și multele bariere pe care ni le punem singuri de multe ori, gândindu-ne că alții sunt mai îndreptățiți decât noi să aibă succes. Gândul sună cam așa: poate că e prea devreme să…, am nevoie de mai multă experiență până să…, x a făcut asta după 15 ani de muncă, deci e imposibil ca eu să reușesc după doar 5 ani, etc. 

Sindromul impostorului poate fi o cauză pentru procrastinare, tulburări de somn, de alimentație, dependențe, depresie și/sau anxietate.


Exsită un site creat de Valerie Young unde puteți citi mai multe despre acest sindrom.

Valeire Y. a identificat cinci tipuri de impostori:

  • perfecționistul care este un fanatic al micromanagementului.
  • the superwoman/man este cel/cea care lucrează 110% și care este cel mai predispus/ă la burnout.
  • geniul nativ este de părere că dacă lucrurile nu se întâmplă ușor, atunci ceva este în neregulă, nu este suficient de bun. Se teme să greșească, așa că de cele mai multe ori alege calea deja cunoscută.
  • individualistul. Pentru el este important să știe că tot ce a reușit în viața lui este propriul merit și al nimănui altcuiva.
  • expertul este de părere că îi păcălește pe toți și că el, de fapt, nu știe nimic.

Cu siguranță mulți dintre noi avem o tendință spre una dintre categoriile de mai sus și deși ideea nu este de a ne încadra într-un tipar, știind locul spre care tindem, putem alege dacă mai vrem sau nu să rămânem acolo și dacă vrem să facem ceva legat de asta. Prin simplul fapt că ne cunoaștem mai bine anumite părți din noi este mult mai ușor să alegem ce facem cu ele, pentru că devin vizibile, iar atunci când vedem cu adevărat e mult mai ușor să ne poziționăm față de ceva.

Pentru cei care suferă de sindromul impostorului cel mai important este să nu uite că e normal să fii obosit, să ceri ajutorul, să greșești și să ai perioade în care să nu poți funcționa cu toate motoarele pornite, iar este în regulă.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Foto copertă articol: Oleg Laptev, Unsplash

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Toate cele bune,

Psih. Ancuța Coman

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: