Siguranța vine din interior sau din exterior?




În ultimul an mi-a trecut pe la urechi termenul de siguranță de mai multe ori și nu neapărat într-un mod încurajator, ci mai degrabă de atenționare.

„Acel loc nu e sigur”, „Nu aveți nicio siguranță”, „Nu mai aveți siguranța unui loc de muncă”, „Niciun loc nu mai e sigur în lumea asta”, etc. Știu că ele vin dintr-o grijă pentru noi și nu într-un mod descurajator.


Se spune că fiecare dintre noi are nevoie de un spațiu sigur, de acel spațiu care să îi fie confortabil, acea vizuină dacă vreți, unde să se retragă din fața viscolului.

Cred că toți avem o zonă de confort și că nu ieșim de fapt din ea, ci doar o lărgim. Dacă nu m-aș simți în siguranță aici, m-aș întoarce acasă. E un mecanism normal, e vorba de instinctul nostru de supraviețuire. Omul a cucerit treptat tot ce are azi, metru cu metru. Nu am știut ce se ascunde la următorul pas până ce nu l-am făcut și nu l-am testat. Așa a fost dintotdeauna.

Sursă foto: Unsplash

Pentru unii oameni, siguranța înseamnă să dețină case, să dețină bani, să aibă proprietăți. Așa se simt ei acoperiți, siguri pe ei. Pentru alții lipsa de siguranță vine atunci când au toate acestea și nu știu ce să facă pentru a nu le pierde, se simt depășiți de situație.



Există și acei oameni pentru care siguranța înseamnă să fie liberi de toate cele de mai sus, să nu se lege de ele și să nu li se fure libertatea, să simtă cum cresc asumându-și riscuri.

Eu cred că siguranța de sine, în forțele proprii, cea care vine din interior este mult mai importantă. Să știi ce vrei, să ai energie într-acolo, fie că e vorba de a ajunge într-o funcție înaltă sau de a cuceri un munte, atitudinea e cea care contează, iar atitudinea vine din cât ești de sigur pe tine să faci sau să nu faci ceva.

Pentru mine, siguranța vine deopotrivă din ce am și din ceea ce sunt. Dar dacă la un moment dat nu mai am, ceea ce sunt este ceea ce mă ajută să merg mai departe. Am luat-o de multe ori de la zero sau am ieșit din situații dificile. Bazat pe experiențele de atunci, știu că ceea ce sunt e mai important. Dar ca să fiu confortabilă cu mine, da, e important și să am. Îmi place să știu că îmi permit să fac ceva sau să îmi cumpăr ceva.

Cred că această siguranță vine din modul în care s-a investit în noi de-a lungul timpului, dar și din acțiunile trecute care au fost de succes sau nu. Vine din ce am citit, din cum am fost educați, vine din ce descoperim, vine din asumarea de riscuri, vine de la modele pe care le avem în viață. Pe această temă vă recomand articolul scris de Romina.



Legat de faptul că siguranța vine din ce descoperim, îmi amintesc prima săptămână în care am venit în Timișoara la facultate. Nu știam nimic, nu știam de pe ce parte să iau tramvaiul ca să meargă în direcția potrivită, nu știam ce tramvai să iau. Eram convinsă la un moment dat că o mașină o să mă lovească pentru că nu eram obișnuită să stau la semafor, efectiv nu îl vedeam. În Băilești nu avem semafoare. 🙂 Eram pierdută în spațiu la propriu, dar am învățat să le iau pe rând sau câte puțin din toate. Mi-am dat seama că în cel mai rău caz, dacă încurc un tramvai, nu voi ajunge la un seminar și asta e. M-am obișnuit să mă uit după semafoare, pentru că asta era important și am mers mai departe.

Sursă foto: Unsplash

Văd părinți care își cocoloșesc copiii, îi pun într-un bol de sticlă pentru că acolo e sigur. Ce iluzie, ce păcat să proiectăm propriile nesiguranțe asupra copiilor. Acolo e cel mai nesigur, pentru că atunci când bolul se va sparge sau nu va mai fi, nu vor ști ce să facă. La prima problemă cât de mică se vor simți neputincioși. La primul eșec, vor pica. Nu vor ști să facă față situațiilor din jur și oricine nu le va face pe plac va fi ocolit.

Cred că siguranța din interior se construiește pe cea din exterior, pe cea care este investită în noi încă de când suntem mici. Poate că acesta este cel mai fericit și frumos scenariu, să fim investiți cu încredere încă de la început, să fim încurajați și aplaudați atunci când facem ceva bine, iar când nu, să primim încurajări și să ni se spună că o acțiune sau un comportament nu ne reprezintă pe noi, nu definește complexitatea noastră.

Sursă foto: Unsplash

M-am simțit sigură pe mine în situații oarecum riscante, dar am simțit că va ieși, am intuit, iar lucrurile s-au întâmplat mai bine decât mă așteptam. Pe de altă parte, când părea că am toți parametrii, că lucrurile sunt de partea mea, uneori nu am fost prea sigură să fac următorul pas, pentru că nu am simțit că aceea este direcția. Poate că mi-a fost teamă să nu dezamăgesc, poate erau prea multe așteptări din exterior în joc.

Eu mă bazez mult pe intuiție, pe acel simț dacă vreți să îi spunem așa, care ne spune că în ciuda a ceea ce pare o direcție poate fi una bună sau una mai puțină bună. Pe tema intuiției urmează un alt articol.



Consider că în timp, adulți fiind, certitudinile, asigurările, pe care le primim din afară au un impact încurajator, dar sunt utile doar pe termen scurt. În schimb, siguranța care vine din interior are un impact mult mai mare și pe termen lung. 

Eu așa am simțit dintotdeauna. Deși îmi place să fiu apreciată, dacă eu nu mă simt sigură pe mine în a merge într-o direcție sau alta, cu greu voi face un pas în față, asta dacă îl voi face.

Uneori nu sunt sigură pe mine, dar simt că ceva va merge sau va fi ok și atunci mă avânt. Pentru asta mi s-a spus că sunt impulsivă. Da, sunt, mai ales dacă eu cred în ceva. Merg acolo chiar dacă lucrurile par împotrivă.

Uneori am succes, alteori învăț ceva. Cu acest gând în minte, am curajul să încerc și să îndrăznesc de fiecare dată când simt că aceea este direcția. Cred că viața ar fi plictisitoare doar cu rutină și fără asumare de riscuri, iar mare parte din siguranța de sine vine de aici. Până la urmă nu ne-a anunțat nimeni când eram mici că vom pica la primul pas și că vom lua mese cu fruntea. Așa se creează siguranța de sine, prin a trece prin incertitudini cu convingerea că ceva va ieși de acolo, o reușită sau o lecție.

Notă sau continuare: În timp ce caut poze pentru acest articol pe ideea de siguranță, îmi apar imagini cu uși și lacăte, cum e aceasta:

Sursă foto: Unsplash

Siguranța a ajuns să fie asociată cu izolarea, cu lacăte și uși închise. Asta e deja nesiguranță.

Un lacăt e doar o siguranță aparentă, înșelătoare. Oricine din afară îl poate înlătura și poate intra.

A fi sigur pe tine înseamnă a lăsa ușa deschisă spre oameni, păreri și orizonturi, a-ți îmbogăți punctele de vedere, a-ți crește spațiul în care exiști, a vedea dincolo de acea ușă.

Nu îți trezește curiozitate și entuziasm să afli ce e dincolo de ea?

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța




Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: