Sibiu, zâne și păstrăvi

Facem cum facem și în fiecare an ajungem în Sibiu măcar câteva ore. 🙂

Ultima perioada, de când ne-am întors în țară, a fost una frumoasă, dar aglomerată pentru noi cu evenimente în familie, cu mult du-te-vino, așa că am vrut să plecăm puțin din Timișoara și am plecat peste weekend la Sibiel. Evident, una din destinații era Sibiul, dar dacă avem varianta de a alege între a ne caza într-un sat sau într-un oraș, vom alege satul. Nu am dat greș nici de data aceasta. Am ajuns pe seară, aer curat și rece, un pârâu care împărțea satul în două, mult verde, animale pe stradă venind de la câmp, oamenii plimbându-se încoace și încolo.

A doua zi am plecat spre spre Sibiu fără un plan anume legat de ce urma să facem. Cum am ajuns în centrul orașului parcă am intrat în altă țară. Influențele nemțești, mulțimea de turiști, oamenii relaxați, terasele multe, străzile pietruite, clădirile cu ochii lor suspicioși, totul parcă te ducea în alte timpuri. Și în plus, să se mai adauge ceva la acest peisaj, în centru se desfășura Festivalul Medieval “Cetăți Transilvane”. Scenete, costumații, dansuri, steaguri fluturând, mâncăruri, toate te îmbiau să te oprești din loc din loc al pieței, măcar să faci o poză sau să arunci o privire. Cumva, Sibiul mă cucerește de fiecare dată, mereu cu altceva, dar senzația pe care o am acolo parcă ajunge să fie aceeași, de liniște, de frumos, de prezent. M-am abținut să îl compar cu Timișoara, dar nu mi-a ieșit prea tare. Deși ochiul meu acolo este unul de turist și e normal să văd mai mult parțile frumoase, cred totuși că putem împrumuta multe de la sibieni, dar asta e cu totul altă discuție.

Nu am stat foarte mult, cam două ore,  suficient cât ochii și sufletele noastre să își ia ce aveau nevoie. Bine, și corpurile noastre și-au luat câte o cafea bună, bună de la Therefresh. 🙂

Ce să facem în continuare? Păi dacă tot eram aproape de Valea Zânelor, vestită pe rețelele de socializare, hai să mergem și acolo. Zis și făcut. Din păcate, drumul până acolo a fost ca în povești, ca atunci când plecau prinții spre castelele prințeselor. Știți voi, mulți plecau, puțini ajungeau. La inceput a fost aglomerat, oamenii se avântau cu ce aveau, motoare, biciclete, mașini, autocare, pe jos, apoi se circula din ce în ce mai greu, pentru ca în final să fie o adevarată probă de condus printre gropi, pietre, asfalt spart, praf și totul bară la bară pe un drum îngust de pe care trebuia sa te dai într-o parte din când în când ca să aibă loc și cei care se întorceau de la vestita vale. Ei bine, nu ne lăsam nici noi, am vrut să mergem până acolo dacă tot am plecat. Perserverăm sau ce? Am ajuns pe un drum și mai urat, dar măcar nu erau gropi așa mari, doar praf. Parcarea era plină de mașini, drumul la fel, puhoi de oameni. Pe drumul de unde ne-am lăsat mașina și până la castelul zânelor era plin de copii și de femei care strigau după tine să cumperi “zmeurică, culeasă de pe deal azi-dimineață”. Am intrat să vedem castelul cel vestit. Cu siguranță până aici v-ați dat seama din tonul meu că nu ne-a placut, de fapt, am fost dezamagiti. Dezamăgiți pentru că într-adevăr este o clădire frumoasă, specială, dar atât. Nu e nimic mai mult acolo, nu e o poveste, nu e ceva ce sa vizitezi, nu știu, un mic muzeu, o scenetă, o înregistrare cu o sceneta măcar, o muzică “de-a zânelor”, un restaurant cu preparate românești, măcar o cafenea, ceva activități pentru copii, un parc mic de distractii, ceva, orice. E o clădire și atât. Oamenii stau la coadă să facă o poză în fața unei uși a acelei cladiri. Am învățat și o lecție importantă de marketing, pentru că asta face ca atâția oameni să se îngrămădească acolo. Sper să aiba ceva planuri cu clădirea aceea, pentru că altfel e păcat de ea, zic eu.

La întoarcere, ne-am abătut puțin de la drum, pentru că tot vedeam afișe cu păstrăvăria de la Albota. Am căutat pe internet și nu arăta deloc rău, așa că dacă am avut una caldă, una rece, hai că asta o fi măcar la mijloc. Ne-a plăcut mai mult decât ne-am fi așteptat. Locul e cu adevărat frumos, verde, cu un pește delicios, cu locuri de joacă pentru copii, cazare, am văzut că se putea face și echitatie, pescuit, închiriere de biciclete și erau și câteva trasee la pas de cateva ore. Plini de oameni, un loc cu adevărat îngrijit, cu personal foarte amabil și mâncare delicioasă.

Printre planurile noastre de călătorit se numără și vizitarea României, mult mai mult decât am vizitat până acum pe la sfârșit de săptămână. Cred că avem o țară frumoasă, în care am putea investi mult mai mult, în care am putea face turismul să înflorească, drumurile mai bune sau măcar fără gropi, dar toate astea le tot discutăm între noi, le tot postăm pe Facebook, mai ieșim și în stradă pentru unele dintre ele, câteva lucruri se mai întâmplă, altele mai dau înapoi. Chiar și așa, la un moment dat, vrem să descoperim sau să redescoperim România treptat sau într-un tur mai lung, încă nu ne-am decis.

Voi ce locuri faine ne recomandați din țara noastră?

Zile frumoase,

Ancuța   

P.S.: Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să vă abonați cu adresa de email la blogul meu. 🙂

Un comentariu la “Sibiu, zâne și păstrăvi”

  1. Frumos, foarte frumos și articolul și tinutul vizitat. Felicitări Ancuța, continua sa împărtășești cu noi frumosul pe care îl surprinzi oriunde. Acest oriunde scris de tine in alt articol mi-a plăcut mult. Si eu îl amintesc uneori, pentru ca, desigur, frumosul sta in ochiul privitorului.Ca recomandare de vizitare, Maramureș, satul Breb, unde găsim multă liniște, ulițe cu pietriș ce șerpuiesc frumos in sus și in jos, case vechi din lemn, garduri și frumoase porți maramureșene din lemn, biserica veche din lemn, văcuțe, căpițe de fan, oameni in port popular, mâncare buna, horinca și natura pura. Și bineînțeles și lista o putem completa cu alte obiective: Sighetul Marmatiei, Săpânța, Vișeu, cu Mocanita pe valea Vaserului, Barsana, Botiza, Poienile Izei, Moisei, Borsa, Cascada Cailor, Lacul Stiol, un ținut de poveste ce merita vizitat. O zi frumoasa va dorim, familia Dresca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *