Sclipici, praf și o steluță

Sclipici, praf și o steluță
Brăduțul din paste

Anul acesta am reușit să mă implic mai mult în organizarea de evenimente pentru Copii și Zâne, dar cel mai cu impact, mare și provocator a fost proiectul celor 12 târguri de iarnă.

A fost un proiect simplu la început, a luat amploare treptat și în curând a crescut atât de mult încât am ajuns ca majoritatea dintre noi să aiba acasă un mic atelier de creație.


Am lucrat împreună cu mămici, copii, bunici, voluntari, terapeuți, toți implicați cu idei care mai de care mai altfel.

Am reușit să finalizăm cu bine, chiar cu foarte bine proiectul.

Am cunoscut foarte mulți oameni prin intermediul acestor evenimente, am râs cu ei, am povestit cu ei, ne-am mai și dezamăgit uneori când treceau pe lângă standul nostru fără să cumpere nimic, dar am avut și momente când efectiv ne-am simțit copleșite de bunătatea unor oameni. Genul de moment când îți vine să pui stop timp și să te lași inundat de sentimentul acela și să te bucuri că există așa oameni, mai bine zis, OAMENI.

Chiar suntem recunoscători pentru acest proiect și mulțumim mult tuturor implicați.


Pentru mine a fost mai mult decât un proiect, a fost o ocazie care m-a ajutat să-mi dau seama că sunt creativă, că pot să fac tot felul de lucrușoare.

Când eram mică, mama mea îmi facea desenele pentru școală (Îmi pare rău, doamna învățătoare, că am mințit. Așa e, nu erau făcute de mine.), pentru ca eu să pot să îmi fac temele la matematică, la română etc. Acesta e motivul pentru care nu m-am considerat niciodată o persoană care să se priceapă la pictat, obiecte handmade, reprodus ceva etc și nici nu mă stresam pe tema asta. Adică știam că eu nu sunt bună în ale creației și cam asta era.

Dar am zis că anul acesta, eu mă implic la atelierul de creație cot la cot cu toată lumea din centru. Ce se putea întâmpla? Să iasă ceva obiecte mai urâțele, ceea ce s-a și întâmplat cu unele. 🙂

Știați că sunt oameni care nu pot să facă diferența dintre bufnița de mai jos și o fantomă? :)) Cred că din cauză ambele fac Buhuhu, nu din cauza aspectului ei. 🙂

Sclipici, praf și o steluță
Creația.

Dar, nu doar că majoritatea mi-au ieșit, dar deja la un moment dat era despre mine, nu mai era despre târg. Îmi plăcea foarte mult să le fac, să mai născocesc idei noi. De multe ori m-a prins 2 noaptea în mijlocul lor. Am creat tot felul de obiecte din bețe, hârtie, paste, material, carton și cam tot ce îmi pica la mână. Când trebuia să arunc ceva la gunoi mă gândeam de două ori, îl arunc sau îl pot folosi la ceva?


M-am bucurat enorm, ca un copil. Am fost copil timp de o lună și jumătate, cel puțin de fiecare dată când mă așezam să mai creez ceva. 

Sclipici, praf și o steluță
Steluțe din paste

Am avut momente când îmi plăcea așa mult ce am făcut, încât nu mai vroiam să îl expun la stand, exact ca un copil cu jucăria preferată. 🙂 Așa s-a întâmplat cu aceste steluțe din paste, dar tot m-am bucurat când vedeam că și alții se entuziamează când le văd și le cumpără. Totuși, cineva mi-a spus că le ia să le fiarbă că îi e foame. 

A fost o experiență minunată și mă bucur că nu m-am autolimitat și că nu m-am dat deoparte, pentru că “eu nu pot să fac”.

Am un sentimen plăcut și nostalgic, daaaar nu mă întristez, pentru că vin târgurile de 1 și 8 martie. 🙂 🙂

Mi-am strâns atelierul de acasă și am făcut curat…am găsit în sacul aspiratorului sclipici, praf și o steluță rătăcită.

Crăciun sclipicios,

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Ancuța



Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: