Poveștile oamenilor de lângă noi




Ea are 28 de ani și e mama a trei copii. Unul de 12 ani, unul de 10 ani și unul de 2 ani. De 4 ani lucrează la un salon, face masaj. E acolo zilnic, de dimineața până seara. Când nu mai poate, își ia o zi liberă. O întreb cine are grijă de copii cât ea e plecată. Cei mari au grijă de cei mici. Big babies take care small baby.

Îmi spune că tatăl lor îi bătea și s-a despărțit de el. Boxing me, boxing me, stay. Boxing baby leave. Man no good. No husband, no boyfriend.

Copilul din fotografie nu este cel din poveste. Sursă foto: Unsplash

El are 17-18 ani. E călugăr budist. În fiecare zi se trezește dimineața devreme și pleacă să ceară pomană. Oamenii din sat îi oferă bani sau mâncare. Ce primește aia mănâncă, mai și împarte cu alții. Practică umilința și modestia. Într-o zi va părăsi templul, așa crede, dar îi e teamă să se gândească acolo. Îl sperie viața de afară.

Călugărul din poveste se află în această fotografie.

Un alt el, nu mai mult de 16-17 ani are un aspect neîngrijit. Vinde nuci de cocos. Le cară într-o remorcuță din lemn, atașată la un scuter. Ia câte 5-6 nuci de cocos într-o mână și le trage după el acolo unde îi sunt cumpărate. Își așteaptă banii, mulțumește cu fruntea plecată și pleacă mai departe. În restaurant, o nucă de cocos costă 1 $, cu tot cu adaosul restaurantului. Oare el cu cât îl vinde?


Tânărul din fotografie nu este cel din poveste. Sursă foto: Unsplash

El are peste 70 de ani, ea nici 30. Sunt în concediu, nu locuiesc aici. El pare plictisit de orice. Ea chicotește fals, deși pare că are ceva de spus mai inteligent, dar poate se abține. Chicotește ca o copilă, el îi zâmbește amar, din nou plictisit. A mai văzut din astea la viața lui, nu e impresionat. Împart trei porții de mâncare, schimbă două-trei vorbe și pleacă din restaurant în liniște, așa cum au și venit.

Bărbatul din fotografie nu este cel din poveste. Sursă foto: Unsplash

Ei sunt tineri, provin din familii defavorizate sau vin de pe stradă, de la cerșit. Cineva le-a dat o șansă, să se implice într-un proiect pe care l-au crescut împreună de ani de zile. Asta le-a asigurat un venit, le-a deschis uși, le-a făcut un pașaport și le-a deschis orizonturile unei lumi la care, probabil, nu au sperat. Au vizitat țări, au performat pe scene de renume și au fost aplaudați de mii de oameni. N-a fost ușor, au muncit 8-10 ani să ajungă pe scenă, dar au reușit.

Tinerii din imagine sunt printre cei din poveste.




Ea are 20 și ceva de ani, localnică. El pe la 30, turist. Ea are părul zvelt, negru, corpul tras prin inel, mersul apăsat și o privire care a văzut multe. Merge în spatele lui, poartă o fustă cu motivele lor tradiționale, dar mult prea scurtă pentru a mai fi conform portului. El o tratează rece, poartă discuții de complezență. În câteva ore sau zile, ea va fi cu altul, purtând poate aceeași fustă, aceeași discuție, cu aceeași privire umilă, dar care a văzut prea multe pentru a mai crede ușor în ceva, sau?

Tânăra din fotografie nu este cea din poveste. Sursă foto: Unsplash



Ei sunt frați, doi băieței și o fetiță. Pare că cel mai mare are 8-9 ani. Părinții lor au un restaurant. Acolo se joacă în fiecare zi, acolo își fac temele, acolo își schimbă uniforma cu tricouri și pantaloni de casă. Uneori e prea cald pentru ele, mai stau și dezbrăcați. Au un râs și o veselie sinceră pe care rar o mai văd azi. Mă uit la ei, mă uit la copiii turiștilor de aceeași vârstă. Ce diferență! Ce puține pretenții au ei, cât de simplu e să te joci cu pisica, să trântești o tavă în bucătărie, să alergi în fundul gol prin spatele clădirii.

Copiii din fotografie nu sunt cei din poveste. Sursă foto: Unsplash

El are 12 ani. În fiecare zi după școală vine să administreze o sală de mese ce se vrea a fi un restaurant. E al părinților. Ia comenzi, servește, face curățenie, încasează, e singurul de acolo care știe engleză. Sâmbăta și duminica e acolo, de dimineață până seara. Are o privire inteligentă și de copil cu suflet mare. Personajul din poza de mai jos este chiar el. Povestea lui mai în detaliu o puteți citi aici.

Băiatul din fotografie este cel din poveste.




Ei sunt ei așa cum sunt, cu poveștile lor, cu bucuriile lor, cu tristețile lor, cu viața lor. E o viață pe care într-un mod mai mult sau mai puțin asumat, au ales-o. E ceea ce cunosc, e ceea ce le e familiar, e cercul lor cu relațiile lor care le dau un rost în viață. Sunt oamenii de lângă noi.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța




Articole similare:

2 comentarii publicate

  1. E atat de frumos si impresionant filmul vietii (vietilor) ce se desfasoara in jurul nostru…
    Observatie: facem parte din el! Si asa cum spun multi si multele teorii, avem fiecare si un mic rol in viata/filmul celor cu care interactionam catusi de putin.
    Unii ii ajuta pe altii. Nu-mi dau seama cine pe cine. Oamenii „sanatosi” pe cei nascuti cu probleme? Sau invers?
    Hmmmm…

    • Cred că toți avem un bagaj sănătos și unul mai șubred și mai cred că dimensiunile lor variază în funcție de lentila prin care sunt privite. Uneori e mai mare cel sănătos, alteori e mai mare cel șubred. Suntem o combinație, o împletitură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: