Perspective

PerspectiveSuntem diferiți, suntem foarte diferiți în modul în care ne gândim, ne petrecem timpul, ne prioritizăm viața și în multe altele. Avem pasiuni diferite și privim exteriorul prin lentile care nu se aseamănă deloc între ele. Pentru a ne fi ușor să înțelegem lumea din jurul nostru, încercăm să adaptăm ce vedem, ce auzim, ce trăim, ce știm la propria noastră realitate.

Ce am putea să facem cu aceste informații? Păi am putea să facem nimic, asta ar fi prima alegere. Adică știm că suntem diferiți sau speciali cum ne place să mai credem și asta e. O altă variantă ar fi să fim mai înțelegători, mai deschiși, să ascultăm mai atent ce spun ceilalți, să încercăm să înțelegem noi perspective.

Se spune că cea mai mare problemă în relațiile interumane este comunicarea. Eu consider că este ascultarea, care da, face parte din procesul comunicării, dar reprezintă acea ciulire nu doar a urechii, ci și a minții, a inimii pentru a înțelege exact mesajul celorlalți.


Mi-a venit ideea acestui scurt articol după ce am văzut mai multe imagini cu dormitoarele unor americani. Puteți găsi articolul aici. Îmi dau seama că sunt alese fotografii cât mai diverse și cât mai inedite, dar m-a lovit diferența dintre ele care exprimă un mod diferit de viață între acei oameni aflați în alte stadii ale existenței lor.

De aici m-am dus cu gândul la cât suntem de diferiți, la cât de mult diferă poveștile noastre de viață și mai ales la cum tindem să credem că povestea noastră este cea “corectă”, cea “adevărată”.

Pe baza faptului că ne e greu să înțelegem aceste diferențe apar multe conflicte și neînțelegeri.

Cred că vi s-a întâmplat să vorbiți același lucru cu o persoană pe un ton ridicat și argumentând pentru ca în final să realizați că de fapt aveți aceeași părere, doar că foloseați alte cuvinte pentru a vă exprima.

Pe de altă parte îmi dau seama și că folosim de multe ori scuza aceasta: Sunt diferit, ce să fac?. Eu o văd de fapt ca fiind un mecanism de apărare, un mod de a le spune celorlalți că suntem așa cum suntem și că nu vrem să ne schimbăm sau că încă nu a venit momentul schimbării.

Uneori am impresia că suntem prizonierii propriilor noastre perspective care de fapt ajung să ne creeze multe limite, multe îngustări în modul în care îi percepem și îi vedem pe ceilalți.

Mă întreb de câte ori avem curajul să ne punem în papucii celuilalt și să îi înțelegem unghiul. Dacă acum te-ai pune în papucii persoanei care te supără, care te deranjează, pe care nu te bucuri să o vezi, dacă ai face asta cu adevărat, s-ar schimba ceva?

Conștientizarea perspectivei celuilalt cred că duce într-un punct de empatie, spre nouă viziune și aduce o altă lumină asupra relațiilor dintre noi.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Ancuța



Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: