Pentru persoanele care astăzi sunt singure

Această pandemie a apăsat și mai mult pe singurătate. Dacă înainte exista speranța că ar putea întâlni pe cineva din activitățile și interacțiunile sociale, acum aceasta s-a diminuat destul de mult.

Am început două postări despre relația de cuplu, doar asta sărbătorim astăzi, dar gândul m-a dus repede la cei care nu sunt în doi în această zi.

Aș spune că pandemia este una diferită pentru fiecare dintre noi, ea doar a accentuat sau a scos la suprafață ceea ce deja era acolo, în interiorul nostru.

Dacă am tot amânat să ne uităm la ce e în interiorul nostru legat de anumite părți, cum ar fi partea de singurătate, iată, acum și-a făcut simțită prezența.

Singurătatea a devenit mai vocală în această perioadă, dar ea era acolo.

Traiul în doi a venit și el la pachet cu provocări în ultimul an. Nu întâmplător a crescut atât de mult solicitarea pentru terapia de cuplu. Chiar am văzut la un moment dat niște statistici cu procentul de creștere al solicitărilor. Îmi pare rău că nu l-am salvat, căci nu-l mai găsesc, dar în mintea mea a fost un mare wow!

Așadar, ce m-aș bucura să știe persoanele care sunt singure despre a fi în doi:

  • în primul rând că nu există independență. Ne naștem dependenți și căutăm apoi să ne atașăm, să aparținem. Niciun copil nu poate supraviețui în singurătate, iar adultului îi este îngreunată existența, chiar dacă poate trăi așa. E natura noastră. Pur și simplu. Nu putem întoarce armele împotriva nevoii noastre de bază din punct de vedere emoțional, și anume a aparține, a ne atașa de cineva.
  • riscați! Iubirea vine la pachet întotdeauna cu riscul de a fi rănit. Și dacă ne atașăm de o pereche de pantofi e posibil să ne doară când se rup. Nu putem alege una fără cealaltă. Atașamentul față de orice și față de oricine e un risc, dar asta face să apreciem și mai mult, să ne dorim și mai mult să construim ceva durabil.
  • chiar nu există relații perfecte. Cu fiecare obstacol trecut împreună relația devine mai puternică, dar de perfecțiune nu poate fi vorba. Săptămânal văd cupluri care se redescoperă în urma terapiei de cuplu, care îndrăznesc să facă pași unul spre celălalt așa cum nu au mai făcut-o până acum. Vorbesc de oameni care s-au rănit, care au fost în pragul divorțului.
  • orice poate fi reparat în doi dacă există dorință de ambele părți. Așa că nu vă temeți dacă nu vine cineva cu semnătura că o să fie bine. Voi veți face să fie bine, dacă asta vă doriți. Terapia de cuplu nu face minuni, dar dacă există dorință, există o cale. If there is a will, there is a way. Cum spuneam, perfecțiune nu există, dar moduri de (re)conectare, da.

Ce m-aș bucura să știe persoanele care sunt singure despre ce pot face până vor fi în doi:

  • acordați-vă timp, dar nu respingeți ideea unei relații pe motiv că nu sunteți la patru ace din punct de vedere emoțional. Adevărul este că nu vom fi la patru ace din acest punct de vedere. Creșterea și dezvoltarea noastră emoțională este un proces care va dura toată viața. Așa că nu așteptați să vă apropiați de perfecțiune.
  • singurătatea e inevitabilă, dar nu e o sentință. Cu toții am fost singuri la un moment dat, dar poziționându-ne ca și cum ea e o sentință e ca și cum așteptăm ca altcineva să facă ceva pentru noi, de undeva să vină, fără ca noi să depunem prea mari eforturi.
  • realmente, nu putem alege singurătatea. Deși sunt persoane care spun că au decis să fie singure, tocmai pentru că natura noastră nu e asta, undeva, în interior, există o speranță că la un moment dat…
  • a fi singur nu este egal cu a trăi în solitudine. Înconjurați-vă de prieteni, luați-vă un animal de companie, faceți voluntariat, fiți activi. Din nou, singurătatea nu înseamnă sentință și izolare. Aceasta din urmă este o alegere.
  • bucurați-vă de timpul vostru, căci fiecare perioadă din viață are frumusețea ei. Dați-vă voie să vă descoperiți, să vă cunoașteți, citiți, ieșiți la plimbări, scoateți-vă în lume.
  • renunțați la povara perfecțiunii, mai ales în ceea ce vă privește. Teama că vom fi respinși ne face să credem că pe măsură ce lucrăm mai mult la noi și devenim mai buni, șansele de a fi respinși vor scădea. Știu că perfecțiunea e o boală grea, dar există leac pentru ea. La ultimul grup de susținere mi-a plăcut foarte mult ce a spus cineva de acolo, citând un poet al cărui nume nu și-l mai amintea: Țin la dreptul meu de a greși. Nimic în viața asta nu a fost învățat altfel decât prin încercare-eroare-reîncercare-succes, începând de la primii pași pe care i-am făcut.
  • nu faceți o obsesie din a găsi pe cineva. Adeseori, din credința că cineva ar putea veni și ne-ar putea salva, ne-ar putea aduce ce simțim că ne lipsește, facem o obsesie din a găsi acea persoană. Mai degrabă, invitația mea este să explorați tiparele care apar în căutarea partenerului sau partenerei, cum ar fi de ce există tendința de a romanticiza inaccesibilitatea partenerului?, de ce pare că mă îndrăgostesc de persoane care sunt atât de similare între ele? De multe ori se schimbă persoana alături de care suntem, dar nu se schimbă tiparul.
  • fiți activi, mergeți în drumeții cu grupuri organizate, mergeți în vacanțe, faceți voluntariat, deschideți-vă către lume.
  • liniștiți-vă legat de imaginea corporală. Avem tendința să fim noi critici cu noi mult prea mult legat de felul în care corpul nostru arată. Exact acele părți imperfecte e posibil să fie cele mai iubite de către celălalt. De ce? Pentru că ele contribuie și la unicitatea noastră, la a fi speciali.
  • nu sunteți singuri. Până să apară cineva în viața voastră, nu sunteți condamnați la singurătate, creați legături, dați voi telefoane, organizați ceva chiar și online în aceste vremuri.
  • lăsați buletinul deoparte. Dragostea nu are vârstă, chiar nu are. E nevoie să normalizăm dragostea după 40 de ani și peste. Dragul de celălalt și parteneriatul își găsesc loc în viața noastră oricând.

Știu că multe din cele scrise mai sus nu sunt ușor de făcut, nu vreau să pară ca și cum e atât de simplu să organizezi tu ceva și că nu ai făcut asta, pentru că nu citisei aici, dar acum tot pare mai ușor. 🙂

Sigur că nu e așa, dar din toate, poate că ceva te inspiră sau te duce cu gândul la altceva ce ți-ar fi confortabil să faci și nu am trecut eu aici.

Subiectul despre singurătate poate continua, dar sper că vă ajută ideile de mai sus sau că măcar vă invită la a reflecta mai mult la aceste aspecte.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto articol: Unsplash

Toate cele bune,

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: