Italia cu oamenii și peisajele ei

Am ajuns în Spania și înainte să mă las furată de limba spaniolă, de muzica lor, de ritmul lor lejer, vreau să vă povestesc despre Italia.

Această cizmă frumoasă și elegantă mă fascinează de câțiva încoace și deși am tot zis că mai vreau să văd și alte țari, în fiecare an ajung aici cel puțin o dată.

Italia ne-a primit și de data aceasta la fel de verde, frumoasă, curată, cu miros de tei, cu flori mov aprins agățate de garduri, cu plaje întinse și munți de basm, cu multă viață și gălăgie. E ca și cum țara asta vrea să se exprime prin tot ce are ea, prin oameni, prin peisaje, prin experiențele pe care le oferă. E o țară bogată din toate punctele de vedere.

Continuă să citești Italia cu oamenii și peisajele ei

Gânduri, emoții și trăiri

Au trecut mai bine de două săptămâni de când am plecat din Timișoara. Două săptămâni din punct de vedere calendaristic, pentru că din punct de vedere al trăirilor, nu mă poate convinge nimeni că nu a trecut mai mult. Zilele sunt atât de complexe, atât de pline cu de toate, încât uneori nu îmi dau seama cât de aproape sau cât de departe s-a întâmplat un eveniment față de ziua de azi.

De multe ori, nu știu unde suntem, știu țara, dar nu știu localitatea sau zona, nu știu în ce dată suntem, în ce zi a săptămânii. Până la urmă, nici nu mai contează, pentru ce avem nevoie să știm? Pur și simplu suntem acolo unde suntem și atât.

Continuă să citești Gânduri, emoții și trăiri

Sus în Alpii Dolomiți

 

Am ajuns în Italia și deși planul inițial era să mergem spre mare, am ajuns până la urmă să ne plănuim traseul prin munții Alpi. Aerul curat, mirosul de iarbă verde, cântecul păsărilor, mâncarea bună, cabanele din lemn, focul de seară, toate sunau foarte bine.

Alpii ne-au botezat de cum am intrat. Era cald, soare, eu filmam din spate, Cristi era atent la drum (cred) 🙂 :). Am intrat într-un tunel de 2-3 km și cum am ieșit din el, ploaie torențială. Am văzut o benzinărie (marile noastre salvări în multe cazuri) și am intrat acolo. Aveam nevoie să completăm uleiul la motor, am întrebat dacă au, nu aveau, dar au dat un telefon și în câteva minute s-a rezolvat, a venit uleiul. Oameni frumoși la munte.

Continuă să citești Sus în Alpii Dolomiți

O părticică din Croația

 

Intrarea în Parcul Național din Plitvice

Ieri am ieșit din Croația după aproape 5 zile petrecute acolo.

Am ales să evităm autostrăzile pentru a o putea cunoaște mai bine și pentru a-i vedea peisajele. A fost o alegere foarte bună. Croația e frumoasă, e liniștită, e verde, e primitoare. Oamenii sunt ospitalieri, deschiși să ajute și gospodari.

Continuă să citești O părticică din Croația

Și-am plecat…

Miercuri am plecat din Timișoara spre Maroc, cu planul de a vizita mai multe țări din Europa până acolo.

Cam atât de mare era bagajul.

Cu o zi înainte am avut surprize cu bagajul, în sensul că evident era mai mare decât puteam duce pe motor. Am împachetat și despachetat de 3 ori.

În ziua plecării, m-am trezit speriată, nu entuziasmată, așa cum mă așteptam.

Speriată de ceea ce urma, de gândul că nu o să mai avem o casă stabilă, că poate o să pățim ceva, cu teamă de motor, de multe. Cumva fricile mele plus cele proiectate de cei din jur, care ne avertizau aproape cu certitudine că o să pățim ceva, s-au coalizat și au rezultat în starea mea de atunci. Cu toate astea am plecat și a fost o zi de training pentru călătoria noastră, eu așa am simțit-o.

Continuă să citești Și-am plecat…

Primul ajutor

Primul ajutor făcut cum trebuie salvează vieți. Așa cum îi spune și numele, rolul lui este să mențină persoana în viață până la sosirea personalului medical sau până la transportarea victimei la spital.

Anul trecut am participat pentru prima oară la un curs de prim ajutor, la Crucea Roșie. Am fost șocată de câte prostii băbești știam și de câte modalități există prin care mai mult poți face rău decât bine unei victime. Știți voi, palme peste față, băgat mâna în gura victimei și multe altele. Sau cum cu atitudinea de erou, poți ridica numărul victimelor, în loc să îl scazi.

Continuă să citești Primul ajutor

În 10 zile plecăm spre Maroc

Se apropie plecarea noastră. Încerc să conștientizez, să mă gândesc activ la asta. Ne pregătim de mai bine de 10 luni și în sfârșit se apropie, dar uneori îmi e greu să realizez că da, suntem aproape acolo, chiar se întâmplă.

Plajele cu nisip cald, marea, drumul însorit, peisajele verzi, oamenii noi, poveștile altfel, de câte ori nu am visat la ele în timpul ăsta, de câte ori nu-mi venea să întorc filele din calendar și să treacă timpul mai repede.

Continuă să citești În 10 zile plecăm spre Maroc

Când ești gata să începi

În urma articolului publicat pe divahair.ro am primit foarte multe întrebări de la voi legate de alimentație, rețete, dar mai ales despre medicul nutriționist la care am fost.

Am scris anterior în articolele mele că nu contează prea mult care e rețeta, ci contează cine ține rețeta. Adică indiferent de nutriționist, de rețete, de sportul ales, depinde doar de voi. Nu există o rețetă care să fie universal valabilă pentru noi toți, din păcate sau din fericire. Luați modele și adaptați-le pe voi, e greu să existe aceeași cale pentru noi toți. Nici dacă folosim aceleași ingrediente nu ne ies mâncărurile la fel, darămite când vorbim de schimbarea stilului de viață.

Continuă să citești Când ești gata să începi

Jurnalul alimentar

De ceva timp scriu pe blog despre experiența mea cu slăbitul și simt că încă mai pot să împărtășesc din ce am învățat. Sper să ajungă la cât mai mulți oameni și să îi motiveze. Asta mi-a lipsit mie cel mai mult, oameni în jurul meu care să fi trecut prin experiența asta și care să îmi spună că se poate. Tutoriale, mesaje inspiraționale, filme de-ale americanilor am tot văzut, cărți am tot citit, dar simțeam nevoia de a avea pe cineva alături care să mă monitorizeze, să-mi verifice săptămânal planul de alimentație, să îmi spună ce nu am făcut bine, să mă certe dacă e nevoie, să mă inspire când nu mai pot, să pot să sun atunci când mă apucă poftele, să fie acolo. Nu am găsit acea persoană, din păcate, sau nu pe cineva care să bifeze tot ce e scris mai sus. Primeam puțin de la antrenorii de la sală, puțin de la nutriționistă și restul am zis că e musai să vină de la mine. Asta e. Când nu e cineva care să îți fie alături, înveți, nevoia te învață și ajungi să te descurci. Cel mai la îndemână în acest proces mi-a fost jurnalul alimentar.  

Continuă să citești Jurnalul alimentar

Simplu și sănătos

Aprilie 2015 vs. Aprilie 2017

Nu am fost niciodată genul de femeie care să guste o mâncare și să spună ce ingredinte are și cum se face. Am învățat să gătesc de nevoie, când am ajuns la facultate. Mai aveam eu tentative și în liceu, dar minore.

De aproape 1 an gătesc cam zilnic, cu mici excepții în weekend. Tot de nevoie, însă a ajuns să fie o rutină plăcută, mai ales că nu mai trebuie să stau în fiecare dimineață să mă gândesc ce vreau să mănânc azi și să caut meniuri pe site-uri, să aștept mâncarea, să fiu anunțată că o să mai întârzie încă 30 de minute din cauza traficului etc. Știu dinainte ce urmează să gătesc, îmi fac meniul pe toată săptămâna și cam așa îmi organizez și cumpărăturile. Sincer, nu cred că aș fi slăbit atât de mult dacă nu practicam acest gătit.

Continuă să citești Simplu și sănătos