Foamea de toamnă-iarnă

N-am mai scris de ceva timp despre stil de viață, slăbit, menținut și trăit frumos într-un corp sănătos.

A venit toamna și cum se instalează frigul, cum apare și pofta de mâncare. Anul trecut pe vremea aceasta eram în plin plan alimentar pentru slăbit, era perioada în care pierdeam cel mai mult și îmi amintesc cum mă apucase panica pentru că după două luni de schimbări alimentare în care slăbisem fără să mă înfometez, începeam să-mi simt stomacul cum îmi cerea mâncare în continuu, parcă.

Continuă să citești Foamea de toamnă-iarnă

Să ridice mâna cine vrea să…

În luna mai a acestui an mi-am încheiat ultimele proiecte. Mi-a fost greu, ce-i drept, tot timpul îmi este greu să ies din activități care îmi plac, dar am vrut să fac asta. De ce? Pentru că am considerat că a venit momentul unei pauze, pentru că am vrut să văd cum e să trăiești fără să fii în priză cinci zile din șapte. Evident, la început nu e ușor deloc, e chiar greu, foarte greu, mai ales dacă ești o persoană căreia munca îi atribuie o oarecare valoare, așa cum cred că sunt sau eram eu. Pe de altă parte e greu pentru că apar multe întrebări legate de siguranță, de acea siguranță financiară, care atrage după sine ideea de a-mi permite multe pentru că lucrez și deci merit, că a fost o săptămână grea, deci pantofii aceștia par să compenseze, etc.

Continuă să citești Să ridice mâna cine vrea să…

Sibiu, zâne și păstrăvi

Facem cum facem și în fiecare an ajungem în Sibiu măcar câteva ore. 🙂

Ultima perioada, de când ne-am întors în țară, a fost una frumoasă, dar aglomerată pentru noi cu evenimente în familie, cu mult du-te-vino, așa că am vrut să plecăm puțin din Timișoara și am plecat peste weekend la Sibiel. Evident, una din destinații era Sibiul, dar dacă avem varianta de a alege între a ne caza într-un sat sau într-un oraș, vom alege satul. Nu am dat greș nici de data aceasta. Am ajuns pe seară, aer curat și rece, un pârâu care împărțea satul în două, mult verde, animale pe stradă venind de la câmp, oamenii plimbându-se încoace și încolo.

Continuă să citești Sibiu, zâne și păstrăvi

Ce ești dispus/ă să faci pentru a vedea lumea?

Constant oamenii ne spun că suntem norocoși pentru că avem ocazia să călătorim, că și lor le-ar plăcea, dar nu au cum să plece de la lucru, nu au bani și în cele din urmă, după ce povestim cu ei despre cum facem noi asta, mulți ajung la concluzia că ei nu ar putea sau că le-ar fi foarte greu. Ca și cu slăbitul, cred că aceste scuze ne mențin în zona de confort, iar ideea de a călători sună frumos până o iei așa, pas cu pas și te gândești la tot ce implică.

Unii oameni ne spun că ne invidiază, alții ne consideră norocoși, unii ar vrea să facă asta și nu știu cum, unii ne consideră nebuni și nu ar da all inclusive-ul lor de două săptămâni pe an pentru nimic din ce facem noi.


Cred că primele întrebări pe care fiecare persoană care vrea să călătorească ar trebui să și le adreseze sunt:

Continuă să citești Ce ești dispus/ă să faci pentru a vedea lumea?

Gânduri, emoții și trăiri

Au trecut mai bine de două săptămâni de când am plecat din Timișoara. Două săptămâni din punct de vedere calendaristic, pentru că din punct de vedere al trăirilor, nu mă poate convinge nimeni că nu a trecut mai mult. Zilele sunt atât de complexe, atât de pline cu de toate, încât uneori nu îmi dau seama cât de aproape sau cât de departe s-a întâmplat un eveniment față de ziua de azi.

De multe ori, nu știu unde suntem, știu țara, dar nu știu localitatea sau zona, nu știu în ce dată suntem, în ce zi a săptămânii. Până la urmă, nici nu mai contează, pentru ce avem nevoie să știm? Pur și simplu suntem acolo unde suntem și atât.

Continuă să citești Gânduri, emoții și trăiri

Și-am plecat…

Miercuri am plecat din Timișoara spre Maroc, cu planul de a vizita mai multe țări din Europa până acolo.

Cam atât de mare era bagajul.

Cu o zi înainte am avut surprize cu bagajul, în sensul că evident era mai mare decât puteam duce pe motor. Am împachetat și despachetat de 3 ori.

În ziua plecării, m-am trezit speriată, nu entuziasmată, așa cum mă așteptam.

Speriată de ceea ce urma, de gândul că nu o să mai avem o casă stabilă, că poate o să pățim ceva, cu teamă de motor, de multe. Cumva fricile mele plus cele proiectate de cei din jur, care ne avertizau aproape cu certitudine că o să pățim ceva, s-au coalizat și au rezultat în starea mea de atunci. Cu toate astea am plecat și a fost o zi de training pentru călătoria noastră, eu așa am simțit-o.

Continuă să citești Și-am plecat…

Primul ajutor

Primul ajutor făcut cum trebuie salvează vieți. Așa cum îi spune și numele, rolul lui este să mențină persoana în viață până la sosirea personalului medical sau până la transportarea victimei la spital.

Anul trecut am participat pentru prima oară la un curs de prim ajutor, la Crucea Roșie. Am fost șocată de câte prostii băbești știam și de câte modalități există prin care mai mult poți face rău decât bine unei victime. Știți voi, palme peste față, băgat mâna în gura victimei și multe altele. Sau cum cu atitudinea de erou, poți ridica numărul victimelor, în loc să îl scazi.

Continuă să citești Primul ajutor

În 10 zile plecăm spre Maroc

Se apropie plecarea noastră. Încerc să conștientizez, să mă gândesc activ la asta. Ne pregătim de mai bine de 10 luni și în sfârșit se apropie, dar uneori îmi e greu să realizez că da, suntem aproape acolo, chiar se întâmplă.

Plajele cu nisip cald, marea, drumul însorit, peisajele verzi, oamenii noi, poveștile altfel, de câte ori nu am visat la ele în timpul ăsta, de câte ori nu-mi venea să întorc filele din calendar și să treacă timpul mai repede.

Continuă să citești În 10 zile plecăm spre Maroc

Când ești gata să începi

În urma articolului publicat pe divahair.ro am primit foarte multe întrebări de la voi legate de alimentație, rețete, dar mai ales despre medicul nutriționist la care am fost.

Am scris anterior în articolele mele că nu contează prea mult care e rețeta, ci contează cine ține rețeta. Adică indiferent de nutriționist, de rețete, de sportul ales, depinde doar de voi. Nu există o rețetă care să fie universal valabilă pentru noi toți, din păcate sau din fericire. Luați modele și adaptați-le pe voi, e greu să existe aceeași cale pentru noi toți. Nici dacă folosim aceleași ingrediente nu ne ies mâncărurile la fel, darămite când vorbim de schimbarea stilului de viață.

Continuă să citești Când ești gata să începi

Jurnalul alimentar

De ceva timp scriu pe blog despre experiența mea cu slăbitul și simt că încă mai pot să împărtășesc din ce am învățat. Sper să ajungă la cât mai mulți oameni și să îi motiveze. Asta mi-a lipsit mie cel mai mult, oameni în jurul meu care să fi trecut prin experiența asta și care să îmi spună că se poate. Tutoriale, mesaje inspiraționale, filme de-ale americanilor am tot văzut, cărți am tot citit, dar simțeam nevoia de a avea pe cineva alături care să mă monitorizeze, să-mi verifice săptămânal planul de alimentație, să îmi spună ce nu am făcut bine, să mă certe dacă e nevoie, să mă inspire când nu mai pot, să pot să sun atunci când mă apucă poftele, să fie acolo. Nu am găsit acea persoană, din păcate, sau nu pe cineva care să bifeze tot ce e scris mai sus. Primeam puțin de la antrenorii de la sală, puțin de la nutriționistă și restul am zis că e musai să vină de la mine. Asta e. Când nu e cineva care să îți fie alături, înveți, nevoia te învață și ajungi să te descurci. Cel mai la îndemână în acest proces mi-a fost jurnalul alimentar.  

Continuă să citești Jurnalul alimentar