O altfel de călătorie în doi

Facebook ne tot anunță zilele acestea că acum 2 ani eram în Bali și ne arată poze de atunci. Privim uimiți și mândri fotografiile cu noi de atunci, mândri pentru ce am reușit și uimiți pentru că nu ne mai recunoaștem în ele.

Îmi amintesc cât eram de fericită că după ani de zile, în acel concediu am purtat pentru prima oară pantaloni scurți.

Am scris destul de mult despre procesul meu de slăbit, dar și Cristi a slăbit la rândul lui 24 de kilograme, adică împreună am dat jos 56 de kilograme, cam cât am eu acum.

Iunie, 2016. Eu deja slăbisem 17 kilograme, iar Cristi, 7 kilograme.

Nu am fost acel gen de cuplu care merge împreună la sală și se motivează, nu că ar fi ceva greșit, din contră. Am mers o perioadă și ne-am motivat, dar nu a reprezentat firul roșu al schimbării stilului nostru de viață. Am pus mare accent pe alimentație, pe a vedea ce se află în spatele kilogramelor din punct de vedere psihologic, dar bineînțeles, acord un mare credit și sportului. Chiar dacă aproape 80% este alimentație și doar 20% este sport, acel 20% deblochează mult din acel 80% și nu e deloc de neglijat, mai ales când vorbim de dat jos zeci de kilograme. La fel de important pentru mine a fost masajul și vreau să îi mulțumesc pentru prima oară într-un articol Adinei care de 5 ani are grijă de pielea mea, de spatele meu și de starea mea de bine.

Mai, 2018.

Îmi dau seama cât de mult ne-a ajutat să fim împreună în acest proces, să eliminăm tentațiile din casă, să nu existe grimase la masă legat de ceea ce mâncăm, să nu existe certuri pe tema mâncatului. Când cei din casă își schimbă stilul alimentar și sunt deschiși să facă o schimbare majoră, este greu, dar mult mai ușor, pentru că greul dus împreună este întotdeauna mai ușor.

Dincolo de alimentație, fiecare a avut propriul traseu. Cel mai important este că am făcut asta împreună, dar că fiecare a vrut, și-a dorit să se schimbe. Nici nu funcționează altfel, schimbarea impusă sau cu forța nu poate fi numită schimbare și nici nu are cum să reziste în timp.



Vreau să împărtășesc cu voi aceste gânduri pentru a vă spune că se poate, că gusturile se educă, că nu e nevoie să fii acel cuplu de la Hollywood care aleargă dimineața împreună, susținându-se. Se poate și altfel, fiecare are propriul proces și focus, însă ca în orice altceva schimbarea vine în primul rând din interior. Noi am început acest proces când încă eram angajați full time. Zilnic ne duceam mâncarea gătită acasă în caserole.

Când dorința de schimbare este mare și prezentă se vor găsi soluții chiar și când cei din casă mănâncă altceva sau preferă mesele mai calorice. La birou erau tot timpul alimente pe care noi le eliminasem din alimentația noastră, erau zile de naștere, ieșiri în oraș etc. Dacă schimbare este ceea ce îți dorești, cu greu îți va sta ceva în cale. Obstacole și încercări vor fi, că altfel nu am mai povesti. Ar fi tot simplu și cu greu de apreciat.

Ce ne-a ajutat pe noi

  • procesul de dezvoltare personală prin care fiecare am trecut. Asta ajută enorm, nu doar la slăbit, ci și la calitatea și profunzimea discuțiilor.
  • faptul că am gătit acasă. Astăzi avem atâtea variante și ajutoare în bucătărie, încât ne rămân doar scuzele.
  • dimineața plecam de acasă cu mâncarea pentru toată ziua, astfel că nu aveam scuze că ne-a fost foame și nu am avut altă variantă decât să luăm o felie de pizza de la colegi.
  • jurnalul alimentar, unde treceam în fiecare zi ce mâncam.
  • vizitele la medicul nutriționist, pentru ghidaj, suplimente dacă era nevoie, făcut de analize etc.
  • mersul la sală și la masaj. Cristi a profitat de avantajele pe care le are ca bărbat, adică o masă musculară mai mare decât a femeilor și nu a mers atât de mult la sală și la masaj, iar bicicleta și mersul pe jos i-au fost suficiente. Ritmul în care el a dat jos kilogramele a fost mult mai accelerat decât al meu, dar știam asta dinainte. M-a avertizat medicul nutriționist și mi-a sugerat să nu fiu invidioasă, pentru că el va slăbi mai repede și cu mai puțin efort. Să zicem că nu sunt. 🙂
  • bicicleta. Primul val de vreo 10 kilograme l-am pus pe mine când am renunțat la bicicletă în favoarea mașinii. Mi-a luat ceva timp să conștiențizez cât este de importantă, eu spun că e sfântă pentru cei care sunt într-un proces de schimbare al stilului de viață. E practică, nu cere bani și nu e zgârcită la oferit de energie.
  • susținerea prin competitivitate. 🙂 Nu știu dacă există așa ceva, dar văzând că celălalt slăbește, vezi că e posibil și te ambiționezi. Pe de altă parte, celălalt nu ține secret faptul că a mai dat jos câteva sute de grame și îl încurajează pe celălalt să continue, că uite, se poate.
  • nu ne-am autosabotat. Despre cum ne autosabotăm în procesul de slăbire voi scrie la un moment dat mai multe.
  • am vrut. Ne-am dorit asta amândoi, nu am pus presiune unul pe celălalt și am avut încredere că se poate.

Am slăbit împreună, dar procesul fiecăruia a fost diferit.

Slăbitul nu este despre numere și dimensiuni corporale, este despre a te simți mai bine cu tine, de a ajunge acolo unde îți dorești, de a fi eliberat. Nu recomand tiparele, rețetele, dietele și nu cred în standarde. Cred în starea de bine a fiecăruia, în stilul alimentar sănătos și în dorința de schimbare, care e primul și cel mai important pas.

Aceasta a fost una dintre călătoriile noastre în doi, spre o versiune mai bună a fiecăruia.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto: George Miheș

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: