Nimic nu contează dacă nu ești fericit

În dimineața asta am primit un email de la un colaborator, iar în semnătura lui erau trecute cuvintele din titlu: Nimic nu contează dacă nu ești fericit.

Îmi dau seama cât e de logică această idee, de prezentă în noi, de adevărată și cât de puțin o băgăm în seamă de multe ori, cum o reducem la tăcere și trecem la următoarea sarcină pe care o avem. Suntem așa de trecători prin viața asta, dar nu ne luăm timp să conștientizăm, iluzia eternității ne face să mai amânăm puțin fericirea, să mai amânăm puțin să întoarcem oglinda spre noi și să ne întrebăm dacă viața noastră e așa cum ne-o dorim, e așa cum am visat, dacă meseria noastră pe care ne-am dorit-o poate de când eram mici mai este ceea ce avem nevoie. Sau dimpotrivă, dacă am renunțat la dorințele noastre de când eram mici, să ne întrebăm de ce am făcut asta sau pentru ce?



Acel nimic din titlu, care este desigur o generalizare mă duce cu gândul nu la absolut nimic, ci la lucrurile trecătoare din viața noastră, la funcții, la bani, la obiecte, la relații de complezență. Am auzit de atâtea ori în interviurile cu candidații: Mi-am dat seama că ajunsesem să am mulți bani, dar atât de puțin timp să îi cheltui. Sunt atâția oameni care au averi materiale la care poate mulți visează, dar care nu sunt fericiți, care nu au o bucurie suficient de mare care să îi facă să se ridice cu entuziasm din pat în fiecare dimineață.

Îmi amintesc pe vremea când eram mai mică, am citit sau am văzut la televizor, nu-mi amintesc exact, următoarea frază: Cea mai frumoasă zi de naștere a fost când ea a venit la mine din cealaltă cameră cu o felie de pâine și o lumânare în ea. Nu a avut bani pentru mai mult.

Desigur, sunt două extreme și nu sunt general valabile pentru oricine se află în situații similare, din contră, fiecare situație are particularitatea ei. Trăim vieți foarte diferite și simțim altfel. Sunt oameni bogați fericiți și oameni săraci nefericiți. Consider că banul, oricât de pragmatic și de trecător ar fi ne oferă libertate în alegeri.

Ceea ce vreau să subliniez prin exemplele de mai sus este că de multe ori, gesturile sau lucrurile mărunte, trăirile sunt cele care ne rămân. Ați auzit oameni venind de la un curs și spunând că nu mai rețin mare lucru, dar s-au simțit extraordinar? Sau copii care își amintesc momente pe care adulții nici nu le-au băgat de seamă? Copiii sunt experți la asta. Rareori au amintiri despre obiecte, ei rețin momente și trăiri despre când au făcut prima prăjitură cu mami sau de când au reparat mașina cu tati, despre primul picninc din grădină, despre cum au mâncat la lumina lumânării când a picat curentul.

Sursă foto: Ariana Prestes, Unsplash

 

Fericirea este de multe ori văzută ca fiind ceva greu de atins, ceva abstract. Îndrăznesc să spun că fericirea e mult mai ușor de atins și că ea nu vine, ci e nevoie ca noi să lucrăm pentru a o simți, e o stare de atins, la care ajungem prin deciziile pe care le luăm în fiecare zi. O vedem atât de greu de atins pentru pentru că ne uităm în curtea celorlalți, vrem ce au și ei, pentru că facem presupuneri, pentru că vedem doar suprafațele și nu profunzimile. Încercăm să intrăm în tiparele celorlalți, dar suntem diferiți, haideți să nu mai urmăm rețete. Nu toată lumea e fericită în doi, nu toate cuplurile își doresc copii, nu toată lumea vrea căsătorie, casă, mașină și cățel, nu toți copiii trebuie să fie premianți, nu toată lumea fuge după succes. Suntem diferiți, cu nevoi și dorințe proprii.

De multe ori ne trezim într-o postură de victimizare, de neputință, de suferință pentru că fericirea nu apare. Însă nu e ca în filme, nu vine să bată la ușă și din acel moment viața noastră să se schimbe.



Consider că fericirea înseamnă o stare de sănătate bună, un corp în care să te simți bine, în care să te simți acasă, relații armonioase cu cei din jur, ceea ce implică să alegem oamenii care ne înconjoară și să nu ne mai implicăm în relații superificiale. Mai înseamnă un venit care să ne asigure nevoile de bază și încă ceva în plus. În rest implică viață, trăit și nu doar supraviețuit. La toate astea se lucrează din greu de multe ori, se iau unele decizii dureroase alteori, se alocă timp, se renunță la unele relații nesănătoase, dar este ceva ce facem pentru noi, pentru fericirea noastră, nu este o alergare în gol după plăceri trecătoare și de scurtă durată.

Fericirea e o stare de spirit care rezultă din acțiunile pe care le facem și din deciziile pe care le luăm.

Fericirea înseamnă să nu fugi de tine, ci să alergi spre tine.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: