Libertatea și limitările sunt ale noastre

Libertatea și limitările sunt ale noastre
Libertatea și limitările sunt ale noastre

În ultimele zile, cu toată agitația cu târgurile de mărțișor, comenzile, materialele care nu ajungeau la timp etc, am simțit că mă ia cu stres, cum s-ar zice.

M-am gândit puțin la ce se întâmplă cu mine și mi-am dat seama că rezistența mea la stres este mult mai scăzută. Deci trebuie să îmi scot din CV că sunt rezistentă la stres. 🙂

Adică doar puțin dacă mi se tulbură Zenul, nu e bine.



Dar da, stresul încă există în viața mea sub o formă sau alta. Bun, ceva oarecum inevitabil când te angajezi la un deadline, când ai un proiect etc. Dar cel pe care îl experimentez acum este altfel, altfel de ceea ce experimentam înainte.

Și atunci, dacă tot mă stresez și tot stres se numește, care e de fapt diferența? Ei bine, diferența este că acum pot să îmi aleg stresul. Eu aleg următorul proiect și da, e posibil să mă stresez cu el, dar eu mi l-am ales. Pe de altă parte, tot eu aleg dacă lucrez de acasă, dintr-o cafenea, de la sediul unui client sau de oriunde altundeva.

De fapt, am libertatea de a alege și asta e cel mai important pentru mine. 




După ce am ales un  proiect, s-ar putea spune că nu mai acea libertate, clientul vine cu un deadline, cu cerințe ș.a.m.d. Dar îmi rămâne libertatea de a spune nu, dacă mi se pare nerealist, am libertatea de a-mi alege modul de lucru, dacă decid să continui, etc.

Iar asta chiar nu are preț.

Libertatea și limitările sunt ale noastre
Libertatea și limitările sunt ale noastre

Trebuie să recunosc că îmi place să experimentez, îmi place să fac azi recrutare și mâine mărțisoare, îmi place să mă joc cu aceste experiențe și chiar dacă uneori pare că e prea mult,  simt că merită și că nu mi-aș dori să fie altfel.

Îmi place să nu știu ce proiect îmi vine luna viitoare, e ca o surpriză într-o cutie care așteaptă să o deschid.

Îmi place că pot să merg la o cafea în mijlocul zilei, că am libertatea de a-mi face programul așa cum vreau eu, că pot să-mi iau ziua de luni liberă dacă asta vreau. Și chiar nu e un lux să mergi la cafea la 12.00 în mijlocul săptămânii, e doar o chestiune de alegere și oricine își dorește să o facă cu adevărat, sunt foarte convinsă că va găsi modalități să facă asta. Singura condiție este să fie chiar cu adevărat și să existe focus în direcția respectivă. Altfel, toți ne dorim multe la nivel ipotetic.

Până la urmă, știi că e bine când la finalul zilei te întrebi dacă ai schimba libertatea și incertitudinea zilei de mâine pe iluzia confortului și a siguranței, iar răspunsul este clar nu.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Ancuța



Articole similare:

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: