Lăsați protestatul, să începem educatul!

Maică-mea are o vorba: De multe, ne lovirăm în frunte!

În traducere liberă, pentru situația pe care vreau să o expun în continuare, ar însemna cam așa: Păi bine, măi, rezolvarăm cu sărăcia, cu abandonul școlar, cu educația, cu taxele, cu salariile, cu pensiile și ajunserăm la interzicerea avorturilor. Hai, pe bune?

Să le luăm pe rând. Mi se pare că  se face un mare tam-tam pe acest subiect, la care mai adaug și eu un articol, dar asta e, nu mă pot abține.

Așadar, am ajuns la femeie. Tot femeia, dați în ea, decideți pentru ea. Foarte bine, decideți, dar luați în calcul toate variabilele.

Haideți să ne uităm la niște adevăruri. V-ați întrebat ce se întâmplă cu o femeie violată care rămâne însărcinată în urma violului? Să îl facă și să îl dea spre adopție, o să spună protestatarii.  Bine, dar dacă e minoră și încă vrea să meargă la școală, dacă e căsătorită, cu copil acasă, ce face? V-ați gândit la asta, la impactul emoțional asupra femeii, la rușinea pe care o cară după ea?

Situația doi: incest. Rămâi gravidă. Ce faci?

Ce faci în una din situațiile de mai sus, ce faci dacă pățesti tu, fiica ta, sora sau mama ta?

Sună dur ce am scris? Ehehe, ce m-aș bucura să sune doar dur, dar e realitate, e realitatea în care trăim, nu e un film horror.

De ce vorbim doar de cazul în care o femeie se trezește dimineața, află că e gravidă și zice Eh, lasă că n-am chef de el, fac un avort.?

Nu așa funcționează, haideți să tratăm cauza, nu efectul, haideți să ne uităm la educația sexuală. Se face în România? Păi nu o facem nici noi cu copiii noștri, le spunem cai verzi pe pereți despre cum au ajuns pe lume. Zici că cine știe ce o fi. Copiii nu sunt proști. Eram mică când am aflat povestea cu barza. Normal că vedeam ce ocheade își aruncau ai mei în timp ce îmi povesteau minciuna și normal că nu am crezut și că m-am gândit că e ceva putred acolo. De ce vrem să pară sexul murdar și de ascuns? De ce e atât de controversat când e o experiență atât de vibrantă? Mai bine să nu aruncăm o lumină bună asupra lui, mai bine să meargă copiii și să se informeze din filme porno, să vadă că e murdar, violent și cu femei supuse.

Atâta ne ascundem după deget și creăm falsități despre sex. După care vreți să facem sex ca să populăm țara, dar numai pentru asta și numai după ce ai verigheta pe mână. Aham…

Să nu evităm discuția despre sex în speranța că vom avea copii care vor fi abstinenți până la căsătorie. Haideți să revenim cu picioarele pe pământ, trăim în 2017, cred că nu are sens să revenim la limba latină, ca să o spun frumos.

Când ați fost ultima oară într-un sat? Nu din ăsta de mers la plimbare, cu mâncare bună și pensiuni pentru turiști. În din astea unde sărăcia abundă, unde oamenii ăia habar n-au de nimic. Eu am fost acum un an și ceva și e al dracului de dureros să vezi ce e la 30-40 km de Timișoara. Vă invit să faceți același lucru.

Cât despre păcate, oameni buni, hai să încerc să o zic cât mai frumos și pe asta. Ne scoatem ochii din cauza religiei, începem războaie din cauza ei, creăm ură între noi, după cum se vede, ne aruncăm vorbe grele etc. Astea și multe altele nu sunt păcate? Am văzut niște răutăți de comentarii pe tema asta cu avorturile, date de mai marii, cum s-ar zice… Unde e compasiunea și înțelegerea tuturor aici? Unde e, că jur că nu am văzut nici măcar puțină înțelegere. Fiecare caz diferă și nu avem dreptul să judecăm, pur și simplu nu avem.

Eu cred că fiecare are dreptul la credința lui, dar nu o faceți lege. Putem să credem în ce vrem, să ne închinăm cum vrem, să nu o facem, să medităm, să whatever. Libertate de alegere se mai numește.

Cum ar fi să începem și noi, cei care mâncăm sănătos, să facem marșuri împotriva mâncării fast-food. Și asta te poate ucide în timp. Eheee, și încă cum. Mai lent, ce-i drept, dar se întâmplă. Poate nu e cea mai bună paralelă, dar și asta ucide, la fel ca și fumatul. Dar e dreptul fiecăruia să-și aleagă mâncarea, tutunul, păcatele etc.

Câteva întrebări care îmi vin în minte:

  • De ce nu folosim energia asta pentru ca împreună să facem ceva? Chestii mărunte măcar, de genul să îi spui unui copil cât mai simplu și pe înțelesul lui că nu barza l-a adus, mama ei de barză și că a fost în burtică la mami, cum a ajuns acolo, etc. Puteți voi să-i spuneți de barză, că merge pe stradă la joacă și tot timpul e acel copil din vecini care nu mai crede în Moș Crăciun și care știe ce e ăla sex și îi va spune ce și cum. Nici nu mai merge pe stradă, că acum au tablete și telefoane și se informează singuri. Nu mai bine află de la voi?
  • De la ce ni se distrage atenția prin chestia asta? Știți că atunci când apar chestii controversate cum e subiectul avorturi care să dividă populația, de obicei se întâmplă chestii mai cu impact în spate. Că le face biserica, că le face statul, vedem în curând, cel mai probabil.
  • Cum ar fi dacă în loc să dați bani bisericii ați merge să ajutați o familie?
  • De ce contează așa tare ce face o femeie cu viața ei intimă? Vă e teamă de femei de acționați așa, vreți să le umiliți, să le limitați? Spuneți drept. 

Ce vreau să spun este că e important să acționăm pe termen lung, să educăm. Da, e mai ușor să dai o lege/o regulă și gata, mult mai ușor decât să faci un sistem de a educa populația.

Dacă e să mă uit doar la situația mea, cum văd că fac alții, e simplu. Sunt fericită, într-o relație, ne iubim, rămân însărcinată. Îl păstrez, logic. Hmmm…deși n-am verighetă pe mână. Ghinion, tot îl păstrez. Aici e vorba de a ne uita la imaginea aia mare care se așterne în fața noastră, nu la cazul meu sau la cazul tău.

Personal, nu aș face un avort, nu pentru că sunt contra, ci pentru că știu că emoțional, impactul ar fi mult prea mare asupra mea. Egoist sau nu, nu mă gândesc la copil, ci fix la mine. Dar vreau să știu că dacă am complicații, dacă viața mea e în pericol, am posibilitatea asta.

Iubesc copiii, îmi sunt dragi, mă bucur să spun când mă întreabă medicii că nu am niciun avort, dar e cazul meu, de acum. E starea și situația mea fericită. Tratați povestea cu toate personajele ei, nu doar cu ce vă convine. Sunt femei cu situații de neimaginat și fiecare caz are particularitatea lui. Da, e bine să eviți, normal că e bine. Nu cred că sunt femei care nu suferă și care se bucură că au de făcut un avort. E o traumă și e important să o evităm pe cât posibil, iar asta se face în primul rând prin educație.

Ca o concluzie, haideți că avem treburi mai importante de făcut. E bine să ne dăm cu punctul de vedere, dar fără să îl facem lege pentru ceilalți.

Să investim timp și energie în educat, nu în protestat!

Ancuta

P.S.: Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să vă abonați cu adresa de email.

2 comentarii la “Lăsați protestatul, să începem educatul!”

  1. Sa arunce piatra primul nevinovat.

    Poate ca nu am facut avort, dar in mod cert avem alte pacate. Deci, sa lasam piatra din mana si sa fim alaturi celor care sunt in necaz.

    Si eu cred ca educatia poate face direrenta, insa din pacate nu e o garantie. Cunosc caz in care femeia era studenta la medicina si a facut mai multe avorturi. Sigur ca stia ce si cum, dar.. poate ca nu ii pasa, poate ca ii era teama, poate ca.. cine stie?..

    Ce e de facut? Mai nimic.. Suntem alaturi de cei care au nevoie de noi, daca ne accepta, si incercam sa ne traim viata asa cum consideram noi ca este potrivit.

    La fel vor face si ceilalti, oricat am protesta noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *