Jurnalul alimentar

De ceva timp scriu pe blog despre experiența mea cu slăbitul și simt că încă mai pot să împărtășesc din ce am învățat. Sper să ajungă la cât mai mulți oameni și să îi motiveze. Asta mi-a lipsit mie cel mai mult, oameni în jurul meu care să fi trecut prin experiența asta și care să îmi spună că se poate. Tutoriale, mesaje inspiraționale, filme de-ale americanilor am tot văzut, cărți am tot citit, dar simțeam nevoia de a avea pe cineva alături care să mă monitorizeze, să-mi verifice săptămânal planul de alimentație, să îmi spună ce nu am făcut bine, să mă certe dacă e nevoie, să mă inspire când nu mai pot, să pot să sun atunci când mă apucă poftele, să fie acolo. Nu am găsit acea persoană, din păcate, sau nu pe cineva care să bifeze tot ce e scris mai sus. Primeam puțin de la antrenorii de la sală, puțin de la nutriționistă și restul am zis că e musai să vină de la mine. Asta e. Când nu e cineva care să îți fie alături, înveți, nevoia te învață și ajungi să te descurci. Cel mai la îndemână în acest proces mi-a fost jurnalul alimentar.  

Acum 10 luni am auzit pentru prima oară de acest concept, deși, zic eu, am citit destule pe partea de diete și slăbit, dar asta nu prea am văzut sau nu a făcut click pentru mine până acum.  Am aflat de el în timp ce eram în cabinetul nutriționistei.

Habar n-aveam cum ar trebui să arate, dar mi-a arătat ea. Și de atunci îmi țin acest jurnal alimentar care a devenit ceva normal pentru mine. Nu am nevoie să mi se spună ce nu am făcut bine, pentru că văd și eu. Dacă am pus prea mult azi în farfurie, am grijă ca zilele următoare să fiu atentă.

Așa că zi de zi, de 10 luni am un jurnal în care îmi trec ce mânânc. Așa nu mai pot spune că săptămâna asta am mâncat doar o dată la ora 20.00 sau că n-am mai mâncat niște paste de x săptămâni. Scrie clar acolo și nu are rost să mă mint. Când vine vorba de mâncare, timpul capătă alte valențe, după cum vrem noi, deci ajută să am acest jurnal.

Avantajele unui jurnal:

  • Vezi negru pe alb ce ai mâncat, ce mișcare ai făcut și câte kilograme ai în fiecare săptămână. Știu, crudul adevăr. 🙂
  • Îți dai seama de cantitățile de mâncare.
  • Poți oricând să te reinspiri din el.
  • E foarte ușor de ținut.
  • Devii mai sincer/ă cu tine legat de ceea ce mănânci.
  • Uite, după ce slăbești, îi mai ajuți și pe alții cu idei. 🙂
  • Scapi de ciugulit.

O să detaliez puțin acest ciugulit. Eu am fost (și mai scap și acum în unele zile) o mare amatoare și practicantă a lui de când mă știu. E ca și cum atunci când furi din pungă sau din oală puțin câte puțin parcă nu vede nimeni, parcă nici tu nu bagi prea mult de seamă, parcă nici nu contează până la urmă și poate, poate nici corpul tău nu bagă de seamă și nu se depune deloc. Greșit, foarte greșit! Se mega-depune, pentru că nu ai socoteală, nu ai măsurătoare și le și mănânci repede, din același motiv, să nu fie sesizabil nici măcar de către tine.

La stres, eu mă duceam instant la frigider, mânată de o forță invizibilă, eram acolo, la el. Iar el, generos, mereu mă aștepta cu ceva bun. Nici atunci nu se punea ciugulitul că eram stresată, oricum mă gândeam la altceva, nu? Greșit! Atunci se depunea. Am în minte o imagine pentru asta. Acum vreo 2 ani și ceva eram la telefon cu un client. Nu mai știu care, nu mai știu pe ce problemă, dar știu că m-a stresat. Ceva din ce mi-a zis sau din ce urma eu să îi zic îmi dădea un stres. Cum spuneam, eram cu el în telefon, m-am dus la frigider, am scos înghețata și în timp ce începusem să îi explic mi-am dat seama că îmi duceam lingura la gură să și mănânc. Mi-am dat seama nu doar că nu pot să mănânc și să vorbesc în același timp fără să se audă un molfăit, dar mai ales mi-am dat seama de ce naiba făceam. Nici nu știam cum ajunsesem până la frigider, robotic, instant. Să ne înțelegem, nu mă omor după dulce, nici atunci nu era diferit. Aș fi dat o tonă de ciocolată pe o porție de paste carbonara. Știu, sacrilegiu, dar asta e. 🙂 Dar în acel moment nu a contat ce mănânc, eram stresată și simțeam nevoia să mănânc, nu mult, doar puțin, cât să simt consolarea aia din stomac. M-am oprit. Ce credeți că m-a lovit o minune și de a doua zi am început să merg la sală și să mă uit la ce mănânc? Da’ de unde? Au mai fost niște episoade de conștientizări până acolo.

Dar, revenind la jurnal, cum arată el? Al meu este un document Excel, împărțit pe zile, ore, mișcarea din fiecare zi și kilogramele din acea săptămână.

Jurnalul a devenit un obicei pentru mine, ca și demachiatul, ca și spălatul pe dinți, mi-a intrat în rutină. Nu am cum să uit de el. Dacă îl țineți zi de zi 2 săptămâni, mâncați sănătos și aveți rezultate fără să vă simțiți înfometați, devine foarte ușor să îl țineți. Când încep să apară rezultatele, deja totul pare mai ușor.

Totuși, nu este ceva de ținut pe viață, numai dacă vă doriți asta. Eu mă pregătesc să mă despart de el în câteva săptămâni. Scopul lui este acela de a vă face conștienți de ceea ce mâncați într-o zi, ce mișcare faceți și să vă monitorizați greutatea de la o săptămână la alta.

Ca și până acum, vă sfătuiesc să apelați la un nutriționist înainte de a vă schimba stilul de alimentație.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, mă găsiți pe Facebook sau pe ancuta.f.coman@gmail.com .

Completați-vă jurnalul cu sinceritate,

Ancuța

P.S.: Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să vă abonați cu adresa de email la blogul meu. 🙂

4 comentarii la “Jurnalul alimentar”

  1. F frumos din partea ta că împărtășești cu noi toți experienta ta, că ești o persoană altruista și vrei ca toată lumea să beneficieze de rezultatele tale, de sănătate în primul rând! Felicitări pentru ambiția și voința ta, e mare nevoie, dar rezultatele depind de f multi factori, ești conștientă. Normal că trebuie adaptat totul după cerințele, programul și nevoile noastre, pare greu dar sincer, nu e! Există o comoditate absurdă, un drăcușor cu coarne, depinde de fiecare dacă vrea cu adevărat sa aibe rezultate satisfăcătoare. Eu de exemplu, am un program puțin spus tâmpit, o zi după masă, una de dimineață – două săptămâni consecutiv, iar următoarea numai de dimineață, stabil, la serviciu nu putem manca, tocmai că ciugulim aiurea, furăm, asa că sunt f dezamăgită. Încerc din răsputeri să mă controlez, e și vârsta, dar sincer încep să mă enervez și s-o las baltă. Mai dau cu sportul când pot, chiar mai bag câte o pauză, o foame, dar greu, f greu se dă jos. Și unde pui că nu sunt carnivora, acum dându-i dreptate unei doamne dr care mi-a zis că la menopauză femeile se îngrașă mai mult de la legume și fructe decât de la carne. Te admir și-ți urez succes și sănătate în continuare, iar eu o să fac ce pot, cât pot, poate nu îndeajuns dar mă străduiesc. Te pup, o zi frumoasă și binecuvântată îți doresc și să auzim numai de !

    1. Bună Elena. Da, este complex și presupune multe, printre care și timp. Prioritizarea este foarte importantă. Poate că pare un clișeu, dar în toată treaba asta cu slăbitul dacă nu te prioritizezi pe tine, nu ai prea multe șanse la rezultate pe termen lung. Sugestia mea este să consulți un nutriționist, mai ales dacă ești vegetariană. Și eu am fost vegetariană, aproape 9 luni și m-am îngrășat 10 kilograme, pentru că nu am știut cum să combin alimentele, mai mereu îmi era foame și eram nevoită să apelez la paste, cartofi, pâine, deci carbohidrați. Sunt sigură că dacă pui focus pe asta vei găsi o cale potrivită. Cât despre sport, dacă mergi măcar 30 de minute pe zi e perfect. Îți doresc multă baftă. Ancuța

  2. Buna Ancuta,
    De azi am inceput sa tin si eu acest jurnal, am marcat cu rosu ce nu e ok (ex zahar in cafea) si cu verde kg minus. Asa observ mai usor unde gresesc. 🙂 si ce ma motiveaza. Sunt in a patra zi de regim, desi nu tin ceva in mod special, doar am grija ce, cat si cand mananc (teoretic stiu ce ar trebui facut, practic e mai greu :)), am -1,3 kg. Imi fac exercitiile recomandate de kinetoterapeut si ies putin la plimbare, cat imi permite spatele. Maine se face o luna de la operatie. Abia astept sa reintru in normal si sa merg mai mult. Vreau sa merg si la nutritionist cand voi fi in stare sa ma deplasez mai mult.
    Chiar ma ajuta articolele tale si iti doresc sa continui! Orice exemplu pozitiv din activitatea ta poate fi inspirational pentru mine!
    Mult succes!

    1. Mă bucur foarte mult, Tania.
      Felicitări pentru acest pas!
      Să nu uiți de nutriționist, este foarte important. 🙂
      Multă baftă și să ne auzim cu bine.
      M-aș bucura să îmi scrii pe email despre evoluția ta și despre „involuția” kilogramelor. 🙂
      Ancuța

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *