Italia cu oamenii și peisajele ei

Am ajuns în Spania și înainte să mă las furată de limba spaniolă, de muzica lor, de ritmul lor lejer, vreau să vă povestesc despre Italia.

Această cizmă frumoasă și elegantă mă fascinează de câțiva încoace și deși am tot zis că mai vreau să văd și alte țari, în fiecare an ajung aici cel puțin o dată.

Italia ne-a primit și de data aceasta la fel de verde, frumoasă, curată, cu miros de tei, cu flori mov aprins agățate de garduri, cu plaje întinse și munți de basm, cu multă viață și gălăgie. E ca și cum țara asta vrea să se exprime prin tot ce are ea, prin oameni, prin peisaje, prin experiențele pe care le oferă. E o țară bogată din toate punctele de vedere.

Am vizitat munții din Italia despre care am scris deja un articol și care mi-au rămas bine întipăriți, care și-au pus amprenta pe mine prin razele lor de soare, prin ploaia lor, prin norii care erau atât de aproape că parcă puteam să mă prind de ei.

Ne-am plimbat pe malul mai multor lacuri în Italia, care mai de care mai frumos, Lago di Santa Croce, Lago Iseo, Lago di Caldaro și anul trecut, Lago di Garda. Fiecare special în felul lui, fiecare cu alte experiențe de oferit.

În Italia mi-a fost teamă că nu o să am ce să mănânc în afară de pizza și paste. M-am înșelat, din fericire, pentru că poți găsi mâncare neprocesată, sănătoasă și foarte gustoasă. Italienii au gusturi bune la mâncare și știu să gătească, dar asta cred că nu mai este un secret pentru nimeni.

Am avut aici și experiențe mai puțin plăcute, adică nu ni s-a adus meniul la masă după ce au auzit că vorbim românește și am fost chemați să plătim înăuntru, nu ni s-a adus nota de plată la masă. Dacă a durut? Da, m-am frustrat mult pe treaba asta și nu a fost singura de genul. Asta până când mi-a Cristi, dar știi că asta e din vina noastră și ei doar se protejează în felul ăsta de noi, nu?. Și s-a făcut lumină. De atunci m-am liniștit și bineînțeles că nici nu am mai avut experiențe similare, din contră.

Și pentru că de fapt vreau să trec la părțile frumoase, oamenii sunt buni și am simțit văzut asta nu doar o dată în aproape cele trei săptămâni.

Au fost oameni care ne-au adus o masă și scaune pentru că nu erau în camping, oameni care ne-au deschis ușile când am intrat într-o parcare privată și am rămas acolo, oameni care ne-au oferit o vorbă bună. Dar cea mai memorabilă experiență am avut-o chiar înainte de a pleca din Italia.

Am tot amânat să oprim la cumpărături până am intrat în munți și nu prea mai aveam de unde să cumpărăm mâncare, restaurante nu erau. Era seară, ne era foame și tot ce speram era să găsim un restaurant în campingul unde urma să mergem. Am ajuns și aveau unul, deci urma să mergem direct acolo fără să punem cortul înainte așa cum procedam de obicei.

Nici nu am parcat bine motorul că în fața noastră apar trei motocicliști cu 2 câini măricei care ne spun că ei și prietenii lor sunt sus în foișor, au băutură și mâncare și ne invită să mergem acolo, pentru simplul fapt că și noi aveam motor, adică eram de-ai lor, cum s-ar zice.  Suna bine, foarte bine. Au zis că ne așteaptă și au plecat. Am decis să mergem. Ne-am așezat la povești, platourile veneau spre noi, la fel și vinul. Am povestit în italiană, engleză și cu patru dintre ei prin semne,  pentru că erau surdo-muți.

Ne-au făcut să ne simțim ca și când am fi fost de-ai lor. Am mers la restaurant unde am continuat. Am povestit despre comunism, despre România, le-am sugerat unde să meargă, pentru că unul dintre ei urma să participe la o nuntă în Moldova și trecea pe la noi prin țară. Ei ne-au povestit despre obiceiurile din Italia și mi-au răspuns la câteva curiozități. 

A doua zi am băut o cafea împreună și ne-am împrăștiat spre diferite zone, nu fără să facem schimb de numere de telefon și adrese de Facebook.

Am coborât din munte spre coastă, de unde am mers spre Franța.

Pentru mine, Italia rămâne în topul preferințelor.

Ce să vă recomand ca și zone de vizitat? Orice vreți voi. Eu am fost cam în toate părțile ei și până acum m-a lăsat doar cu amintiri și povești frumoase.

Italia este precum o femeie cochetă, cu forme frumoase și mereu cu farmecul la ea.

Ancuța

P.S.: Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să vă abonați cu adresa de email la blogul meu. 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *