În 10 zile plecăm spre Maroc

În 10 zile plecăm spre Maroc

 

Se apropie plecarea noastră. Încerc să conștientizez, să mă gândesc activ la asta. Ne pregătim de mai bine de 10 luni și în sfârșit se apropie, dar uneori îmi e greu să realizez că da, suntem aproape acolo, chiar se întâmplă.

Plajele cu nisip cald, marea, drumul însorit, peisajele verzi, oamenii noi, poveștile altfel, de câte ori nu am visat la ele în timpul ăsta, de câte ori nu-mi venea să întorc filele din calendar și să treacă timpul mai repede.

Acum, când suntem atât de aproape îmi dau seama că nu vreau să grăbesc nimic. Nu mă grăbesc la bagaje, nu mă mai gândesc la plaje și peisaje, nu-mi mai fac griji că nu am loc pentru haine multe, nu mă mai întreb cum o să fie. Pur și simplu zilele vin și trec în ritmul lor. Mă bucur să mă vad cu oameni dragi înainte de plecare, să mă despart cu grijă și calm de obiectele mele, de hainele mele, de pantofii mei, de lucrurile care probabil nu mă vor mai reprezenta la întoarcere și care acum par familiare, dar atunci voi fi deja obișnuită fără ele.

Îmi dau seama că de multe ori în ultimele săptămâni am spus că abia aștept să plecăm, abia aștept să vină ziua aceea, dar de fiecare dată când spun asta îmi vin în minte lucrurile pe care le mai avem de făcut înainte de plecare, oamenii pe care îi lăsăm aici și sentimentul legat de plecare capătă deja alte valențe, mai complexe, cu mai multe de luat în calcul. Cei din jur se așteaptă să vadă entuziasm, nerăbdare, dar e diferit, e tare diferit. Nu e ca atunci când mergi în concediu și abia aștepți să fugi în lume două săptămâni. Știi că te întorci tot acolo, ce ai lăsat te așteaptă la întoarcere.

E altfel pentru că:

  • Lași cam tot în urmă. Clar ne vom mai întoarce aici, dar am vândut și am donat cam tot ce am avut, nu vom mai avea casa în care stăm, nu ne vom mai identifica cu obiectele noastre, lucrurile noastre nu vor mai fi în locul unde noi știam că sunt, nici măcar nu vor mai fi ale noastre. 
  • Uneori când te gândești la plecare te simți în aer, pentru că nu mai ai un loc al tău, nu mai aparții de ceva. Pe de altă parte când pleci, orice loc poate fi al tău.
  • Lucrurile noastre nu vor ocupa nici un sfert din bagajul pe care îl luam când mergeam în concediu. Trebuie gândit bine, așezate fiecare, încercat un puzzle cât mai perfect. Să nu omitem ceva important, dar nici să luăm inutilități.
  • Birocrația e mare, mai sunt câteva hârtii de pus la punct.
  • Îți dai seama că în următoarea perioadă fiecare zi e altfel și nu poți ști cum va fi.
  • Nebunia și entuziasmul dinaintea unui concediu au fost înlocuite de liniște. Nici nu ai cum altfel, pentru că nu știi ce urmează, nu e ca și atunci când știi unde o să fii cazat, ce e de văzut prin zonă, ghidul e după tine și îți explică etc. Uneori mă simt ca un spectator la un film ce se derulează. Nu îmi vine să cred cum lucruri complicate se rezolvă de la sine și cum apar unele neprevăzute, care nu păreau posibile în niciun scenariu.
  • Pur și simplu nu știi ce te așteaptă, dar speri să fie frumos. 🙂
În 10 zile plecăm spre Maroc
Mijlocul de transport. 🙂

Perioada care a trecut a fost plină de schimbări, a venit cu surprizele ei, cu întâmplări pe care nu le-am putut prevedea, planurile se schimbă și ajungem să ne adaptăm pe parcurs. Tot mai mult învățăm că nu putem controla nimic și uneori ne înverșunăm să arătăm că ba, putem controla câte ceva, pentru ca apoi să o luăm de la capăt și să ne dăm seama că totuși nu prea se poate.

Mă simt nostalgică pentru tot ce las în urmă, pentru oameni, trăiri, experiențe, tabieturi, pentru o parte din mine care a crescut și s-a dezvoltat aici. Zilele noastre vor fi diferite, obiceiurile ni se vor schimba, noi ne vom schimba. Cât de mult și cum, rămâne să așteptăm și să vedem.

Cert este că mai sunt 10 zile până la plecarea spre Maroc.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Ne puteți urmări călătoria aici: www.applesandgasoline.com

Ancuța



3 comentarii publicate

  1. Felicitări pentru curajul de a lasa in urma o parte din viata voastră si de a privi spre noi experiente si o viata cu totul altfel!
    Mult succes!

  2. Plecarea in sine nu e atat de grea si nici „rea”, insa dorul este cel care va cantari mult asupra sufletului…asta dupa o vreme!!!
    Un gram de noroc sa aveti si in rest le veti trece pe toate mai usor in doi.😊🤗

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: