Idei desprinse din cartea lui Peter Levine, „Traumă și memorie”

„Traumă și memorie” este o carte de specialitate pentru persoanele care lucrează cu trauma în cabinetul lor, dar și pentru persoanele care doresc să cunoască mai bine aspecte legate de propriile trăiri și experiențe cauzate de episoade dureroase din trecut.

Cartea aduce o altfel de perspectivă asupra traumei și memoriei, subliniind ideea că informația stocată în corpul nostru poate aduce mult mai multă înțelegere asupra traumei decât o poate face memoria explicită.

Peter Levine ne invită să mutăm focusul de la gândirea explicită care ne menține în sfera cognitivă către memoria corporală. Acesta explică modul în care funcționează memoria noastră, cum este ea influențată și cum aducem în prezent amintiri din trecut, în încercarea de a le înțelege mai bine.

Ideea este de a ajunge să înţelegem mai bine interacţiunea complexă a trecutului cu prezentul şi a minţii cu corpul, pentru a ne ajusta relaţia cu trauma şi pentru a avea o stare mai echilibrată şi mai relaxată.

Autorul are o experiență de 45 de ani în lucrul cu trauma, participând la numeroase studii în domeniu pentru a putea înțelege traseul traumei de-a lungul generațiilor, dar și felul în care aceasta este stocată în corpul nostru. De asemenea, el este inițiatorul Somatic Experiencing, o formă de terapie alternativă al cătrei scop este recunoașterea și eliberarea tensiunii din corp, rămase în urma unui eveniment traumatic.

Voi reda o parte dintre ideile care au rămas cu mine în urma citirii acestei cărți:

  • Una dintre principalele idei abordate este aceea că celulele din corp au memorie, iar astfel trauma circulă de la o generație la alta. De exemplu, autorul vorbește despre studii realizate pe șoareci cărora li se aplicau anumite șocuri electrice atunci când simțeau un miros, iar teama de acest miros și activarea stării de alertă la simțirea lui s-au transmis ulterior mai multor generații, fără ca șocul să mai fie aplicat.
  • Corpul nostru este o hartă puțin explorată atunci când vine vorba despre traumă, dar care poate oferi direcții extrem de importante înspre vindecare ei.
  • Una dintre idei este că atâta vreme cât o informație din trecutul nostru este incompletă, oricât ar fi de dureroasă, o aducem în prezent pentru a încerca să completăm ce lipsește și astfel pentru a putea înțelege ce se întâmplă.
  • Mintea noastră acționează ca un aparat de fotografiat, surprinde secvențe pe care adesea le așează într-un mod altfel decât au fost ele în realitate. Mai spunem noi că memoria ne joacă feste. Aceste feste au un rol important în înțelegerea traumei, pentru că dacă amintirea nu este clară, atunci e posibil ca însăși faptele să fi fost diferite. Tocmai de aceea, autorul ne invită să nu ne bazăm 100% pe ceea ce mintea noastră ne furnizează, ci să luăm în calcul și lucrul cu propriul corp.
  • Putem prelua o traumă ascultând o poveste. De exemplu, atunci când suntem mici și ascultăm povestea unei persoane care a trecut printr-o cumpănă la o vârstă fragedă, putem ajunge să fim atât de captivați și de implicați în ceea ce se spune, încât să credem la maturitate că de fapt povestea e a noastră.
  • Viața oamenilor este blocată până ce ei reușesc să proceseze intruziunile amintirilor, să le asimileze și în final să compună cu ele narațiuni coerente, care să îi ajute să lase deoparte aceste amintiri, sau mai bine spus, să se împace cu ele.
  • Persoana traumatizată este prinsă între teama de trecut și de viitor. Trecutul este cel care dă năvală și aduce durere, iar viitorul pare și el dureros, întrucât sperie și nu pare să fie altfel decât trecutul. E ca un carusel în care persoana pare să fie prinsă.

Mi-a plăcut modul structurat în care este abordat subiectul și mi-a deschis apetitul pentru a citi mai multe cărți scrise de Peter Levine.

Vindecarea traumei este un subiect complex care a fost abordat de-a lungul timpului de numeroase cercetări, în încercarea de a ajuta persoanele care au suferit o experiență traumatică.

Citirea unei astfel de cărți este o provocare în sine, de la a încerca să înțelegi, de la a simți cum ți se aplică ție cele scrise și până la a vedea ce poți lua de acolo în propria practică.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Toate cele bune,

Psih. Ancuța Coman

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: