Greutatea lui „Hai că tu poți!”

Doar pentru că cineva pare că poate, nu înseamnă că nu e greu.

Doar pentru că nu arată, nu înseamnă că nu doare.
Doar pentru că pare puternic, nu înseamnă că nu suferă. Din contră.

Cu cât e mai mult încurajat acel „Hai că poți, tu ești puternic/ă”, cu atât e mai greu. Mesajul din spate este că tu poți duce, iar dacă arăți vulnerabilitate și durere, atunci poți fi perceput ca fiind slab și nedemn de laude. Dacă ți-ai dat voie să simți, este ca și cum ai picat în ochii celorlalți.

Din punct de vedere social este mult mai aceptat să înduri decât să lași să se vadă că îți e greu sau chiar că nu mai poți.

Zilele trecute urmăream filmul lui Brené Brown pe Netflix, un film pe care l-aș propune pentru programa școlară. Prezentarea este despre a fi om sau despre a fi vulnerabil. Emoțiile nu sunt bune sau rele, sunt normale.

Am asociat mulți ani, la fel ca alți oameni, ideea că a fi vulnerabil înseamnă a fi slab, a fi în contact cu emoțiile tale înseamnă a te lăsa dus de un râu de lamentări și temeri. Însă dacă ele sunt acolo, în noi, tot prin noi vor ieși. Nu le putem ocoli. Vor încerca să se exprime într-o formă sau alta. Cea mai sănătoasă modalitate, desigur, este să ne uităm la ele, să avem curajul să facem asta. Și așa ajungem la curajul de a fi vulnerabil, pentru că este realmente un curaj. Să stai cu fricile tale cu adevărat nu este un lucru ușor.

„Hai că tu poți”, „Și când nu mai poți, tu mai poți puțin”, „Dacă tu nu poți, atunci nu poate nimeni”. Lista poate continua. Spuse și întărite pe termen lung ne invită la a face lucruri pentru a întâlni așteptările celorlalți, la a arăta că putem chiar și atunci când am plăti pentru a pauză, la a râde atunci când doare și e greu să continuăm. Aceste cuvinte pot fi spuse cu cele mai bune intenții și uneori pot fi reale încurajări, însă alteori pur și simplu avem nevoie să ne oprim.

A fi puternic ni se spune adesea că înseamnă a putea să duci. Mult. Fără să simți, uneori. Să înduri. Să nu îți arăți vulnerabilitatea. Să spui da provocărilor, chiar dacă poate îți e greu să te ridici din pat dimineața, în sensul cel mai real posibil. Să tragi tare.

„Hai că tu poți” devine o povară atunci când ne duce la deconectare de sine și de propriile nevoie, scăderea încrederii în forțele proprii, anxietate, burnout, insomnie, depresie, atacuri de panică, etc. Dacă nu ne dăm seama până în acest punct că e prea mult, atunci chiar ar fi bine să îl luăm ca pe un semnal de alarmă și să acceptăm că de fapt nu mai putem și că avem nevoie de ajutor. Ceea ce, desigur, este un mare curaj deja, să accepți și să spui că până aici ai putut în acel ritm și că de atunci încolo ai nevoie de altceva.

Cum spune Brené Brown, dacă cineva spune că a fi vulnerabil este un lucru ușor, probabil că vorbește despre altceva. Rezonez mult cu ce spune și cred că adevăratul curaj și adevărata putere constă în a ști când să te oprești, în a prioritiza nevoile tale, în a separa încurajarea „Hai că tu poți” de povara acelorași cuvinte, în a învăța să ceri ajutorul, în a ști când prea mult e prea mult, indiferent de ceea ce strigă galeria.

Bineînțeles, e important să ne uităm și la cealaltă față a lui „Hai că tu poți” care poate fi una încurajatoare. Au fost situații limită în care oamenii s-au aflat, iar faptul că altcineva a avut încredere în ei a făcut diferența înspre un final fericit.

Închei prin a spune că la fel ca în multe alte situații, dozajul este cheia și la noi este barometrul. Tot ce avem de făcut este să ne oprim din când în când și să îl consultăm, iar când e prea mult să nu tragem mai tare, ci să luăm o pauză și să avem grijă de noi. În anumite situații, o pauză poate să facă diferențe mari.

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto copertă articol: Joshua Gresham, Unsplash

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: