Gânduri, emoții și trăiri

Fotografie făcută de pe motor în Italia.
Fotografie făcută de pe motor în Italia.

Mă încearcă multe emoții, gânduri și trăiri în ultima perioadă, așa că am decis să le aștern pe hârtie.

Au trecut mai bine de două săptămâni de când am plecat din Timișoara. Două săptămâni din punct de vedere calendaristic, pentru că din punct de vedere al trăirilor, nu mă poate convinge nimeni că nu a trecut mai mult. Zilele sunt atât de complexe, atât de pline cu de toate, încât uneori nu îmi dau seama cât de aproape sau cât de departe s-a întâmplat un eveniment față de ziua de azi.

De multe ori, nu știu unde suntem, știu țara, dar nu știu localitatea sau zona, nu știu în ce dată suntem, în ce zi a săptămânii. Până la urmă, nici nu mai contează, pentru ce avem nevoie să știm? Pur și simplu suntem acolo unde suntem și atât.

Mă bucur de peisaje, mă bucur să-mi umplu ochii și sufletul cu multe culori, mă bucur de emoții, de oamenii pe care îi cunosc, de poveștile lor, de faptul că pot împărtăși ceva din ceea ce suntem și din ceea ce facem cu fiecare dintre ei.

Sus în Alpi.
Sus în Alpi.

Bineînțeles, există și partea cealaltă a poveștii. În spatele fotografiilor cu peisaje frumoase suntem noi, uneori obosiți, uneori tensionați, uneori supărați, uneori nostalgici, înfometați, plouați, transpirați sau fără cuvinte. Nu e totul roz, din contră, e un amestec cu de toate. Dacă acum ceva timp credeam că oricine poate face asta, acum mi-am schimbat părerea. O poate face doar cine e dispus să treacă prin de toate. Am văzut la un moment dat un filmuleț despre oameni care au călătorit prin lume și spuneau că dacă nu poți accepta ideea că o să ai momente neplăcute, că o să te îmbolnăvești, că o să te cerți cu partenerul așa cum nu ai făcut-o niciodată, că o să-ți fie frig, că o să ți se fure lucruri, atunci mai bine rămâi acasă. Nu e confortabil de multe ori, dar asta înseamnă o călătorie, nu e un concediu, are avantaje și dezavanataje.

Lucrurile se întâmplă atât de repede, încât nu pot suprinde totul, nu pot integra totul. Mi-aș dori să rămân cu multe peisaje întipărite în minte, cu multe momente în suflet, dar timpul o să le cearnă, știu asta.

Acum că știm cum e, dacă am mai pleca? Da, clar. Când ceva te caută mult timp, te cam și găsește, cu alte cuvinte, ne dorim asta de ceva timp și era o chestiune de timp să ne și pornim la drum.

Experiențele, trăirile, faptul că nu mai am cuvinte care să descrie felul în care arată un peisaj, modul în care lucrezi cu limitele tale și oamenii pe care îi cunoști, toate astea adunate te fac să vrei să mergi mai departe.

Când te-ai pornit în a descoperi și a cunoaște lumea, dar de fapt pe tine în relație cu ea, e destul de greu să te mai oprești.

Ne puteți urmări călătoria aici: www.applesandgasoline.com

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Toate bune,

Ancuța



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: