Frumoasa Spania

Fotografie făcută de pe Montserrat

Până acum două luni, pentru mine, Spania însemna Barcelona. Era singurul oraș în care fusesem și reprezenta imaginea mea despre această țară. Această imagine s-a îmbogățit mult, întrucât am străbătut Spania aproape de la un capăt la altul.

Fiind divizată pe regiuni, 17 mai exact, această țară are o istorie complexă și interesantă. 

Mi-a fost greu să înțeleg asta, încercam să compar cu regiunile noastre, Oltenia, Banat etc, dar e diferit, întrucât la ei, regiunile sunt autonome, au guverne proprii.

Tossa de Mar

Cea mai mare diferență am resimțit-o între zona catalană și restul Spaniei. Chiar am fost corectată acolo de proprietarul unui camping, care mi-a spus că e greșit să cred că sunt în Spania, pentru că sunt în Catalonia. Hmmm, mi-a fost greu să gândesc așa, dar nu l-am contrazis. 

Catalonia este o regiune din partea de nord-est a Spaniei, din această regiune făcând parte și Barcelona care este capitala Cataloniei. Catalonia este o regiune bogată și acesta este unul dintre motivele pentru care catalanii își doresc independența. Într-adevăr, Catalonia este o regiune frumoasă, noi am vizitat Barcelona, Montserrat, Costa Brava și munții Pirinei.

Despre Barcelona am mai scris două articole aici și aici. În continuare mi se pare frumoasă și cu un farmec aparte. 

Montserrat este un munte stâncos, situat la 60 de kilometri de Barcelona. Am ajuns pe seară într-un apus superb. De sus se văd orășelele din jur, totul e o serpentină, rocile sunt colorate, mi le amintesc roșii, dar nu știu dacă mi-a rămas imaginea așa din cauza apusului sau chiar așa sunt. Pentru mine așa vor rămâne. E multă liniște acolo, aer curat și un vânt ușor aspru, care se strecoară printre stânci.

Costa Brava– am fost în Tossa de Mar și Lloret de Mar, dar practic sunt una lângă alta. În Lloret de Mar am fost când am mers spre Maroc, iar în  Tossa de Mar când ne-am întors din Maroc. Amândouă au apă cristalină, albastră, ușor rece, întrucât zona e de munte, iar Tossa de Mar are o cetate pe stâncă, chiar pe plajă, scăldată în mare.

Munții Pirinei

Munții Pirinei sunt stâncoși, cu mai puține serpentine decât Alpii, pe alocuri ai impresia că ai ajuns la Grand Canion, sunt cumva ca un platou cu stânci și brazi. E un peisaj liniștitor, iar drumul este ușor de parcurs.

Din Catalonia am ajuns în Țara Bascilor, cu altfel de climă, cu alte forme de relief, cu alt dialect, cu alte mâncăruri specifice. În 30 de minute am trecut de la 40 de grade la 18 grade. Ploua foarte tare, eram într-un nor de ceață, nu ne venea să credem că în urmă cu 30 de minute sufeream de cald pe motor, ni s-a ars o siguranță, a trebuit să oprim să o schimbăm, am mers în campingul în care teoretic urma să stăm, dar nu am putut să rămânem din cauza ploii, am început să căutăm alte variante de cazare și în final am ajuns la hotel, care de fapt era un hostel. 🙂 Din păcate,

Înainte și după intrarea în Țara Bascilor

nu am putut să vizităm prea mult în cele două zile petrecute acolo din cauza ploii. Când am plecat noi, a ieșit soarele, urmau două zile cu vreme frumoasă. Asta e, urma să mai pățim asta de multe ori. Vremea e vreme. Țara Bascilor e verde, are o vegetație frumoasă, cu turme de oi pe câmp, am avut impresia că sunt în Irlanda, deși nu am fost niciodată acolo. Poate că e exact deasupra Țării Bascilor. Dacă ajungeți pe acolo musai să vizitați Cies Islands.

Noi le-am ratat, nu doar din cauza vremii, ci și pentru că am aflat destul de târziu de existența lor. Intrați pe Google Images și o să vedeți de ce sunt faine. 🙂 Nu se poate sta acolo, sunt practic insule sălbatice, protejate și se poate ajunge cu o barcă la ele. Pentru mine, Țara Bascilor rămâne un loc pe care nu am apucat să îl vedem în toată frumusețea lui, deci un loc unde probabil o să revenim.

Am mai vizitat Andaluzia, mai exact Sevilia, zona de pe lângă și Almeria. Sevilia mi-a plăcut la nebunie, deși acolo am avut parte de cele mai mari temperaturi din toată călătoria noastră, 43 de grade. Pe motor aerul ajungea cam așa cum se ventilează puiul în cuptor. 

A fost extrem de fain. În Andaluzia se resimte mult cultura arabă, în special datorită arhitecturii și bineînțeles pentru că a fost câteva secole sub dominația maurilor. În Sevilia veți găsi majoritatea atracțiilor turistice în același loc, o piață veche cu străduțe specifice din piatră pe unde circulă un tramvai modern, pe care găsiți Starbucks, Costa și alte restaurante și cafenele ale zilelor noastre. E o combinație cel puțin interesantă. Sevilia este nonconformistă, poate am avut sentimentul acesta și pentru că în zilele cât am fost noi acolo a fost parada gay, are un aer de libertate, de relaxare, de exprimare directă, de bună-dispoziție. În Sevilia, am fost martori la multe gesturi frumoase, oameni care cumpărau de mâncare cerșetorilor, care le dau haine și încălțăminte. Da, Sevilia este un oraș în care m-aș putea adapta foarte ușor. Nu stați pe gânduri dacă aveți ocazia să o vizitați.

Almeria este un orășel mic și foarte fain, cu ieșire la Marea Mediterană. După lucru, oamenii merg la plajă și la bălăceală. Pentru asta m-aș muta acolo. E liniștit, e frumos, de vizitat acolo este Cabo di Gata, care este cam la 40 de minute de Almeria. Mie îmi plac mult orașele mici pentru că sunt liniștite și poți să te plimbi pe jos sau cu bicicleta prin ele. Dacă mai au și o istorie interesantă în spate și câteva străduțe medievale, m-au furat de-a dreptul.

Un alt oraș pe care l-am vizitat a fost Valencia, al treilea oraș ca și mărime din Spania, cunoscut mai ales pentru City of Arts and Sciences.

Valencia este orașul în care se merge mult pe jos sau pe bicicletă. Multe dinte atracțiile turistice sunt într-un parc, de 7 km, denumit El Rio, deoarece cândva acolo era un râu. Am vizitat City of Arts and Sciences, care este impresionant ca și arhitectură. Din păcate, pe dinăuntru nu ne-a impresionat, întrucât ne-a plăcut mai mult cel din Varșovia, care a fost mai interactiv. Însă, nu mă credeți pe cuvânt, mergeți și vizitați-l. 🙂

Din Valencia am mers în Tossa de Mar despre care am povestit deja, după care am intrat în Franța.

Cam acesta a fost înconjurul Spaniei pe care l-am făcut noi. 

Oamenii din Spania sunt calzi, zgomotoși, plini de viață, când se face seară și ai impresia că o să se facă liniște, parcă atunci încep mai în forță. Bulevardele și terasele sunt pline, la ei cina se ia după ora 21.00, deci până în noapte târziu îi găsești pe străzi, povestind, râzând, plimbându-se.

Poate nu e cea mai curată țară, adică sunt zone unde oamenii aruncă gunoaie pe stradă fără nicio remușcare, sunt zone care par mai dubioase să le spunem, este o țară cu multe bune și cu multe rele, dar noi ne-am obișnuit cu Spania, parcă ne găsisem un loc acolo, așa că ne-a fost greu să plecăm. Dar cu siguranță o să ne mai întoarcem, mai sunt atât de multe de vizitat.

Mi-a luat ceva să mă mobilizez pentru a scrie acest articol, pentru că știam că o să fie unul lung, dar pe lângă faptul că vă ofer vouă câteva idei de vacanță, îmi reamintesc și eu lucrurile faine, verific informațiile pe care le-am cules de pe drum și îmi concolidez amintirile despre locurile în care am fost.

Cred că merită să vizitați Spania, să îi cunoașteți istoria, să vă bucurați de frumusețea ei, de peisaje, de oameni, de arhitectură. Mi se pare o țară complexă, unde poți să stai la plajă sau să mergi la munte, să vizitezi muzee sau să te bucuri de un parc de distracție, să te plimbi pe jos, cu bicicleta sau pur și simplu să stai la o terasă și să te bucuri de o cafea bună.

Zile frumoase,

Ancuța

P.S.: Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să vă abonați cu adresa de email la blogul meu. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *