Freelancer începe cu „free”

 

A trecut ceva timp de când mi-am dat demisia și am intrat în rândul oamenilor pe cont propriu, în rândul freelancerilor.

Freelancer…mi-a plăcut dintotdeauna cum sună, poate pentru că începe cu “free” (liber).
Am trecut prin perioada mea de doliu de după demisie, chiar dacă nu m-a forțat nimeni să plec, emoțional e o despărțire, orice am încercat eu să îmi spun. Deci da, mi-a fost greu, am avut perioade și perioade. Am avut întrebări: Am făcut bine?, Oare m-am grăbit?, Oare ce o fi fost în capul meu? etc. Dar cum toate trec, a trecut și acea perioadă, cu bine, încet, dar sigur, cu lecții și oameni faini alături.

La început am fost freelancer fără proiecte cum îmi plăcea mie să glumesc de situația mea. Era așa, o glumă învelită, de fapt, pentru că îmi era teamă că nu o să îmi găsesc proiecte, dar pe de altă parte nici nu căutam. Aveam nevoie să mă las o perioadă fără să fac nimic. Eu, să nu fac nimic…este foarte, foarte greu pentru mine, dar am vrut să trăiesc și asta.

Am zis apoi că o să las să vină lucrurile spre mine. Și ele au venit… și au fost multe… și au fost faine… și a trebuit să aleg. Tendința mea este să intru în orice proiect care îmi place, să mă dedic maxim și între timp să mai încep și altele pe lângă.  Așa că am ales ca să nu mă îngrop în prea multe. Am ales să fac doar ce îmi place, am ales să mă implic doar în proiecte în care am crezut.

Ce am învățat până acum:

  • E greu să faci o astfel de schimbare și am realizat abia după ce am făcut-o.
  • Niciun scenariu pe care ti-l faci înainte de semnarea demisiei nu prea se concretizează. Nici cele bune, nici cele rele.
  • Să fii propriul șef e mai greu decât un șef dificil în sine. Ai multe cereri de la tine, îți programezi de lucru după 18.00 sau în weekend.
  • Când lucrezi pentru tine, te lovește inspirația și pofta de lucru când te aștepți mai puțin, de exemplu la 2 noaptea.
  • Să te organizezi este o artă, să prioritiezi devine artă abstractă, dar și când reușești, e de vis. 🙂
  • Dorm cam la fel, nici mai mult, nici mai puțin.
  • Ziua de luni este grea chiar și pentru mine. Din obișnuință sau din loialitate pentru oamenii care lucrează la program fix, habar n-am, dar e grea trezirea și ziua de luni în sine. Lucrez să schimb asta.
  • Sunt mai autentică, mă exprim mai ușor, mai natural, râd mai mult, mi se pare că sunt mai senină.
  • Am învățat care e marea diferență între a fi ocupată și a fi stresată. Mă simt ocupată, dar nu stresată.
  • Sunt mulți ca mine, cafenelele sunt pline de oameni cu laptopuri care vin să lucreze.
  • Sunt mult mai motivată să duc ceva până la capăt pentru că lucrez pentru mine.
  • Ziua trece foarte repede, extrem de repede.
  • Simt că mă bucur sincer de fiecare reușită și de reușitele celor din jur. Cred că înainte eram prea obosită să îmi acord timp să mă bucur de ceva prea mult sau mai ales pentru cineva.
  • După fiecare proiect, îmi dau voie să respir, să stau liniștită și să nu mă lansez spre altceva. Nu-mi iese 100% încă, dar oricum, sunt îmbunătățiri.
  • Înainte de Crăciun chiar se adună multe de făcut, deci nu am scăpat nici de asta. 🙂
  • Nu-mi mai plac conferințele de business, deși mai merg uneori pentru socializare și pentru că mai întâlnesc oameni faini pe acolo. Mi se pare că nu se pune punctul pe “i” și se vorbește de multe ori doar ca să se vorbească și că oamenii se tem să spună lucrurilor pe nume. 
  • Nu mai sunt atât de critică cu mine sau cu ceilalți.
  • Când zona ta de confort financiar se învârte în jurul unei sume, angajat sau freelancer, cumva ajungi să faci suma aceea.
  • Abia după ce mi-am dat demisia mi-am dat seama că îți trebuie mult curaj pentru asta. Niciodată nu e prea târziu pentru conștientizări, până la urmă. 🙂
  • Merg mai mult pe jos și mă bucur mai mult de plimbare.
  • Am învățat să zâmbesc cu înțeles atunci când mi se spune “Tu ai timp, că nu mai lucrezi”. Adevărul este că am tot atât timp ca și înainte, numai că acum îl împart altfel și chiar și așa tot nu-mi ajunge, normal.

Mă simt mai liberă și mai creativă. Îmi place să îmi aleg când, cum, unde și la ce să lucrez.

Mi-am găsit un echilibru pe care îl căutam de ceva vreme. Mă simt mai prezentă în viața mea, mai liniștită și apreciez mai mult ce am, de la lucrurile simple până la oamenii faini din jurul meu.

Îmi place extrem de mult punctul în care am ajuns.

Cu gândul la proiecte frumoase,

Ancuța

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.




8 comentarii publicate

    • :)) Da, uneori asa este, dar simplul fapt ca poti sa faci ce vrei, sa iti alegi si sa lucrezi cum si cat vrei, psihologic, iti da o senzatie faina. Mie imi place mult sau cel putin, mult mai mult decat sa fiu angajata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: