„Fii bărbat!”, unul dintre cele mai distructive îndemnuri

Sunt unele cărți și filme pe care cred că toți (într-o lume aproape ideală) ar trebui să le citim/vedem, nu doar o dată, ci de mai multe ori. Conțin acele informații pe care dacă am ajunge să le intergăm, să le înțelegem la un nivel profund, atunci am putea realmente să aducem schimbare în jurul nostru.

Un astfel de film este The mask you live in și îl puteți viziona pe Netflix. Filmul este despre modul în care ne creștem băieții, despre cum ne raportăm la ei, despre cum încercăm să îi facem puternici prin inhibarea emoțiilor, încă din primul an de viață: Dar de ce plângi? Ești băiat mare, nu mai plânge!, Vai de mine, dar tu așa mare, plângi ca o fetiță?, De-acum el e băiat mare. Trebuie să înțeleagă!, iar lista, care cred că nu vă este străină, poate continua.

Iată câteva idei desprinse din film:

  • Masculinitate nu înseamnă agresivitate, însă adesea este asociată cu asta. În zilele noastre, masculinitatea este văzută ca respingere a tot ceea ce este feminin.
  • Sexul feminin și masculin e biologic, e dat de cromozomii noștri, genul e o construcție a societății. Dacă ești băiat trebuie să te comporți într-un fel, dacă eși fată, în alt fel. Aceste distincții ne sunt insuflate într-o formă sau alta încă din prima zi de viață. Așadar, conceptul de creștere neutră este imposibil din punct de vedere psihologic, întrucât în funcție de sexul nostru, părinții ne insuflă și ne influențează într-un anume fel. Să luăm o pereche de gemeni, fată și băiat, crescuți de aceeași părinți. Să presupunem că nivelul lor de empatie este același. Dacă fetiței îi este încurajat acest comportament, el se va dezvolta, dacă băiețulului nu îi este, sau chiar din contră, conexiunile din creier responsabile de empatie se vor atrofia. Așadar ceea ce încurajăm este ceea ce crește în copil.
  • Băieții nu sunt încurajați să își exprime emoțiile. Astfel, ei învață că durerea trebuie ținută bine în interior. Dacă totuși apare, părinții se gândesc la soluții practice, îl îndreaptă pe băiat spre acțiune, spre a face ceva pentru a ieși de acolo, nu spre a trăi și spre a-și exprima emoția.
  • 1 din 4 băieți au fost hărțuiți la școală în SUA și doar 30% dintre ei au vorbit despre asta cu adulții.
  • Băieții agresivi urăsc la ceilalți lucrul de care se tem cel mai tare că este în interiorul lor, ceea ce li s-a spus că ar fi bine să nu fie/ajungă niciodată: să plângă, să aleagă activități la care merg fetele, să se joace cu fetele, cu păpușile etc.
  • Suicidul este a treia cauză de mortalitate în rândul băieților. Pentru a impresiona alți băieți sau pentru ca tații lor să fie mândri de ei, adolescenții învață să ascundă ceea ce simt. Sub o mască a siguranței de sine clădită pe acoperirea emoției și pe agresivitate se ascunde de multe ori o stimă de sine scăzută, o depresie. La băieți și la bărbați, de multe ori, depresia se manifestă diferit decât la femei, tocmai pentru că tristețea nu e permisă. Astfel că atunci când vedem un băiat furios, agresiv, ironic în mod constant ne gândim la o proastă creștere, la hormonii vârstei și destul de puțin la depresie. Practic, ei ne arată ceea ce au fost încurajați să arate conștient sau nu, și anume furia, când de fapt ceea ce simt este tristețe. Din păcate, din cauza bullyingului legat tot de faptul că un adolescent nu e suficient de masculin, din cauza presiunii și a strădaniei de a ține emoțiile ascunse, un băiat ajunge adesea la depresie și uneori chiar și la suicid.
  • Educația sexuală se face prin pornografie încă de la vârste fragede când băieții ajung pe site-uri pronografice de multe ori accidental, din cauza reclamelor care apar atunci când vizitează alte site-uri (chiar și unele considerate ca fiind educaționale). Curiozitatea față de pornografie este cu atât mai crescută cu cât subiectul sexualității este unul tabu în familia sau în mediul din care acesta face parte. Din pornografie, băieții își însușesc o imagine eronată despre cum arată viața sexuală, despre cum să se comporte cu fetele și ulterior cu femeile. Imaginea de sine este afectată, pentru că de acolo învață că performanța sexuală este ceea ce primează, se izolează treptat de familie și de prieteni, devin stângaci în a interacționa cu fetelem, sau dimpotrivă, agresivi. Toate acestea duc la abuzuri sexuale manifestate sub diferite forme asupra fetelor și femeilor. Atunci când ne educăm băieții poate ar fi bine să ne gândim și la fiicele noastre. Despre tema sexualității la copii și adolescenți am mai scris aici.
  • Adresat unui copil (dar și unui adult), fii bărbat! este un îndemn la suprimarea emoțiilor, la păstrarea durerii în interior, la reținerea lacrimilor, la a fi puternic într-un mod nesănătos, la a purta o mască.

Sunt aproape sigură că nu v-am spus mai nimic nou, că știm toate lucrurile acestea. Poate că nu știați cum arată lucrurile la nivel de statistici, iar filmul oferă mult mai multe. Dincolo de informație, ceea ce oferă acest film este o experiență de viață privită prin ochii celor supuși la ideile de mai sus, celor care trebuie să se conformeze pentru a fi acceptați.

În goana lor de a-și demonstra masculinitatea, tinerii se expun de multe ori unor riscuri majore în ceea ce privește siguranța lor, acceptând diferite provocări sau/și consumând substanțe, angajându-se în acte violente și lista poate continua.

Acești băieți se simt dați la o parte dacă fac altfel, simt că nu aparțin, simt că au dezamăgit, se simt fără bază.

Poate unul dintre cele mai dureroase momente filmate este cel în care li se iau declarații mai multor deținuți care povestesc felul în care au fost educați, modul în care familia i-a dat la o parte, agresiunile la care ei au fost supuși până să ajungă ca atunci când au simțit că au și ei putere fizică să acționeze asupra celorlalți. Sigur că asta nu le justifică faptele, că doar de aceea sunt în detenție, dar ridică un semn de întrebare legat de modul în care creștem și educăm copiii. Aproape fără excepție, persoanele deținute au suferit la rândul lor abuzuri, de multe ori inimaginabile.

Filmul cuprinde multe alte statistici făcute pe populația americană, dar care cu siguranță nu sunt departe de cum stau lucrurile în multe altele. Materialul prezentat este complex și cuprinde păreri ale mai multor specialiști, dar și ale multor băieți care au intrat în contact cu fii puternic, fii bărbat, îngroapă-ți emoțiile, nu fi fetiță etc.

Știți acele cazuri pe care le vedem adesea la știri, cu tineri care au comis infracționalități, iar vecinilor cărora li se ia interviu spun despre ei că erau băieți cuminți, liniștiți, la locul lor etc. De multe ori, în spatele timidității se ascunde multă inadecvare, singurătate și durere, care atunci când devin de nesuportat duc la acte de violență greu de imaginat, în unele cazuri.

Înainte de a judeca e important să înțelegem. Acești oameni își vor primi pedeapsa în fața legii, dar până când nu ne oprim să vedem durerea din spate, ce a condus acolo, până nu dăm firul înapoi va fi foarte greu să schimbăm ceva. Poate chiar imposibil. Stând pe margine și judecând nu facem decât să fim martori taciți la o generație care duce mai departe durerea spre următoarea și tot așa.

E nevoie să ne oprim și să folosim resurse importante, precum cultivarea empatiei, creșterea prin conținere și acceptare a copiilor, indiferent dacă vorbim de fete sau de băieți.

Empatia, afecțiunea, compasiunea nu sunt trăsături feminine. Sunt trăsături umane.

Sper tare mult că v-am trezit interesul și că ați pus filmul pe lista voastră.

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto copertă articol: Unsplash

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: