Fes prin ochii mei

Am plecat din Chefchaouen destul de târziu, în jurul orei 11.00.

A fost foarte cald pe drum, nu din cauza temperaturii, ci din cauza aerului uscat.

Am mers pe drumuri unde se vedeau doar lanuri de paie, totul era uscat, casele erau făcute din lut sau din capițe. Abia se vedea câte un om și ne întrebam ce face pe acolo pe căldura aia. Am avut impresia că o să facem o veșnicie până în Fes. Am băut multă apă, dar tot m-am simțit deshidratată.

Am ajuns în Fes unde ne rezervaserăm o cazare chiar în Medina. Multe persoane ne-au sfătuit să nu ne cazam în Medina, că e periculos, că o să fim furați, agasați, că acolo se merge doar cu ghid etc. Nimic din toate astea nu era trecut în review-urile de pe booking, așa că nu am căutat cazare în altă parte. Și se pare că am fost inspirați. Gazdele noastre au fost foarte faine, Medina nu ne-a mâncat nicidecum, de ghid nu am avut nevoie pentru că oricine poate să iți povestească despre loc, fie gratis, fie pentru 2-3-4 euro. Cu siguranță, ghidul are aportul lui, binevenit oricând, dar noi nu am simțit nevoia și cumva nici nu s-au așezat lucrurile în așa fel încât să avem timp să căutam unul.

Chefchaouen spre deosebire de Fes are o influență europeană, e mai liniștit, oamenii sunt mai autentici, pot spune acum că e o trecere lină dinspre Europa în Maroc. Acolo încă ești oarecum în zona de confort europeană, ca să spun așa. În Fes, uneori e greu de multe ori să îți dai seama dacă oamenii sunt drăguți și amabili pentru că așa sunt ei sau pentru că se așteaptă să le dai un bacșiș pentru fiecare informație pe care ți-o oferă. Însă, am găsit și aici oameni foarte faini, ospitalieri și deschiși.

Medina este principalul punct de interes din Fes. Aici se găsesc și multe din celelalte puncte recomandate.

Fes cu tot cu Medina lui m-a sensibilizat și m-a întors pe toate părțile. E foarte multă simplitate acolo, parcă uneori sunt într-un film vechi, de acum câteva zeci sau poate sute de ani. Medina e plină de mirosuri de oaie, de produse din piele, de condimente, de cal, de măgar, de brânză, de carne, de parfumuri, de orice vă puteți imagina. Faptul că am văzut măcelăriile lor din stradă unde muștele și albinele roiau și în aceeași zi am văzut și tăbăcăriile a avut un impact mare asupra mea, atât fizic, cât și la nivel de trăiri și gânduri. De-asta probabil mi-a luat și atât să scriu acest articol, deși îl am în plan de vreo săptămână. Până la urmă, scopul unei călătorii este acela de a ne schimba, de ne lucra pe mai multe părți și de a ne aduce acasă altfel decât am plecat. Cum spune Jung, abia atunci când nu ne putem adapta într-un loc, descoperim lucruri noi despre noi. În Fes nu am avut cele mai ușoare zile din această călătorie, dar acum că scriu acest articol și că aleg poze pentru el, parcă mă trece o nostalgie. A fost o experiență diferită de tot ce am experimentat până acum, a fost complexă și intensă.

Am găsit aici oameni faini și bineînțeles, nu e nici pe departe de speriat așa cum se crede. Da, oamenii sunt mai puși pe a scoate bani de la tine, dar din asta trăiesc mulți dintre ei. Ce să zic? Îmi dau seama că sunt multe jocuri și povești aici, dar unele lucruri te sensibilizează și încep să se dea lupte între ochiul meu de călător, de om și de psiholog. De fiecare dată, unul are majoritatea voturilor sau pun eu stop ca să opresc șirul gândurilor.

Fes este un oraș modern, dincolo de Medina, parcă nicio legătură nu are o parte cu cealaltă. Se găsesc mall-uri, cofetării, cafenele, supermarketuri, etc. Dar privit așa, parcă ești oarecum în orice alt oraș, dar cu o arhitectură diferită. Mi se pare că Medina îți oferă cu adevărat o experiență marocană și te întoarce în timp, acolo unde se păstrează tradițiile. Asta pentru că acea parte a orașului este un loc care a rezistat timpului și care și-a păstrat pe alocuri intactă energia, arhitectura și obiceiurile de atunci.

Străduțele ei înguste, cu multe lucruri de cumpărat, măgarii și caii care trec atât de aproape că trebuie să te lipești de perete, culorile, mirosurile, forfota continuă și totodată calmul și modul liniștit de a face lucrurile, nu știu, e o combinație, e un paradox, e un mix, e o învăluire în toate și cu de toate.

Seara, Medina parcă prinde viață. Copiii aleargă, se joacă, se dau pe trotinete vechi, fug după o minge și se ceartă între ei. Parcă atunci, în aerul rece și în vântul de seară, Fes arată câtă viață poate să cuprindă într-o zi toridă de iulie.

Simt că în articolul acesta am scris mult și parcă nu am cuprins nimic din ce a însemnat Fes pentru mine, însă vă pot spune că a meritat fiecare kilometru până acolo.

La fel, dar altfel,

Ancuța

P.S.: Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să vă abonați cu adresa de email la blogul meu. 🙂

 

5 comentarii la “Fes prin ochii mei”

  1. Super articol,mă bucur pentru voi si va doresc pe mai departe călătorie frumoasa cu multe peripeții frumoase .Astept cu nerabdare următorul articol despre vii si despre locurile frumoase, pupici si aveți grijă de voi.Cu mult drag Emi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *