„Educația între limite și autonomie”. Idei valoroase care au rămas cu mine

Sâmbătă am participat la evenimentul „Educația între limite și autonomie„, pentru care și-au unit cunoștințele, entuziasmul și energia cinci instituții de învățământ: Amos Children Care, Grădinița Pygmalion, Giraffe Kids Club, Școala Babel și Epic Garden.

M-am bucurat să văd acolo părinți, cadre didactice, psihologi și persoane care într-un fel sau altul interacționează direct cu copii.

Întrucât evenimentul a fost organizat sub formă de seminarii și ateliere care s-au desfășurat în paralel, am reușit să particip doar la o parte dintre ele. A fost greu să aleg, deoarece temele păreau toate faine și interesante. Am plecat cu multe idei valoroase pe care mă bucur să le pot da mai departe în lucrul meu cu copiii și adolescenții, dar și în interacțiunea cu cei care fac parte din viața personală. Deși „Educația între limite și autonomie” s-a adresat în special celor care lucrează sau au contact cu copiii, multe dintre acele idei sau tehnici se aplică foarte bine și la noi, adulții.

Infomațiile încă se mai așează în mintea mea, însă am vrut să împărtășesc cu voi câteva idei pe care le consider valoroase:

  • „Dacă” atrage după sine fie o recompensă, fie o pedeapsă. În oricare dintre cazuri, ceea ce facem este să inhibăm motivația intrinsecă a copilului de a face ceva din propria inițiativă.
  • De cele mai multe ori, există două motive principale pentru care copiii nu se comportă adecvat: 1. nu le sunt satisfăcute nevoile, 2. atitudinea pe care o adoptă părinții în comunicare cu ei.
  • Doar pentru că stăm în aceeași cameră cu copilul nu înseamnă că petrecem timp împreună. 
  • Cei 4C care reprezintă nevoile de bază ale copilului sunt: să fie Conectat cu ceilalți, să se simtă Capabil, să știe că fiecare Contează, să aibă Curaj.
  • Recompensa scade motivația naturală de cooperare a copiilor.
  • În jocul de-a „cine are dreptate” avem pierzători de ambele părți.
  • La baza oricărei violențe/agresivități se află o nevoie nesatisfăcută.
  • Toate rolurile din viața noastră vin cu o fișă a postului, iar noi avem tot 24 de ore într-o zi. Să cerem ajutorul, să delegăm, să implicăm familia, alți specialiști sau chiar proprii copii în activitățile de zi cu zi poate fi gura de aer de care avem nevoie.
  • Granițele/Limitele sănătoase și cele care durează în timp sunt cele care presupun înțelegeri de ambele părți, iar primul pas este să aflăm de ce acel ceva este important pentru copil și să îi spunem de ce este important și pentru noi ca lucrurile să se întâmple altfel. Chiar dacă noi, ca adulți, pare că știm care sunt nevoile copiilor sau ce e mai bine pentru ei, de multe ori soluția este să stăm cu ei și să înțelegem de ce au nevoie să facă sau să nu facă unele lucruri.
  • Este important să ne întrebăm dacă unele valori sau idei la care ținem morțis sunt ale noastre sau venim cu ele din spate și de fapt, pentru noi nici nu sunt atât de importante.
  • Nimănui nu-i place să fie îngrădit și e cu atât mai dureros când asta se întâmplă fără explicații.
  • Există o diferență între stres și traumă (ce mă bucur că a fost abordată și această tematică). Unii părinți cred că își traumatizează copilul în situații în care cel mult le provoacă un stres. La fel ca noi toți, copilul are strategii de coping în fața stresului. Ele pot fi sănătoase (exerciții, deschiderea spre a împărtăși ce i se întâmplă, tehnici de relaxare) sau nesănătoase (procrastinarea, retragerea socială, comportament alimentar compulsiv).
  • Copilul are nevoie de tehnici de relaxare și de timp de calitate petrecut în familie, iar cel mai bun exemplu suntem chiar noi. Când părinții își alocă timp de relaxare pentru ei și timp să se conecteze unul cu celălalt, copilul învață cel mai ușor să aibă grijă de el.
  • Idei de reglare emoțională pentru copii: crearea unui loc sigur acasă, yoga, tehnici de respirație, ascultat de muzică, citit, accesul la jucării senzoriale, desenat, modelat, pictat, îmbrățișarea unei jucării pufoase și lista poate continua.
  • Atenția, respectiv îmbrățișarea este terapeutică.
  • Există neuroplasticitate, ceea ce înseamnă că circuitele noastre neuronale se pot reface.
  • Sistemul nostru nervos este stresat, suprastimulat din cauza multitudinii de stimuli din jurul nostru. La fel ca și noi, și copilul are nevoie să timp pentru relaxare și integrare.
  • Memoriile se formează atunci când au o emoție atașată. 
  • Este important să le explicăm copiilor de ce e nevoie să facă ceva, dacă ei nu găsesc o motivație pentru a face acel ceva, nu vor persevera.
  • Perioadele de pauză și vacanțele au de multe ori un efect mult mai pozitiv asupra creierului decât cele în care acumulăm informație. Asta tocmai pentru că îl ajută să integreze ceea ce a aflat și îl pregătește pentru o nouă perioadă de învățare.
  • Motivația este o stare care energizează comportamentul și îi dă o direcție.

Sper ca aceste idei să vă fie de folos, să trezească în voi interesul de a căuta mai departe, de a încerca să faceți lucrurile diferit dacă este cazul și de a vă oferi un gând bun pentru că faceți eforturi susținute pentru copiii din jurul vostru.

O altă idee importantă este că nu există părinți perfecți, așa cum nu există oameni perfecți. Partea frumoasă este că ai noștri copii nu au nevoie ca noi să fim perfecți, au nevoie ca noi să fim acolo.

Voi încheia cu un citat care îmi place foarte mult și pe care l-am revăzut în cadrul workshopului „Metode de educație pozitivă”: Felul în care le vorbim copiilor devine vocea lor interioară. Peggy O’Mara

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Toate cele bune,

Psih. Ancuța Coman

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: