Două filme care m-au pus serios pe gânduri

Acum o săptămână am revăzut filmul Minimalism. Ideea de minimalism a intrat în viața noastră recent și nu am avut timp să analizăm prea mult ce înseamnă, ci am pus în aplicare ce am simțit noi că ni se potrivește. Ceea ce ni s-a potrivit în ultimul an au fost renunțările la multe, de la kilogramele noastre în plus la lucrurile pe care le aveam în casă. Am putea fi numiți minimaliști? Nu știu, nu cred. Deși, dacă mă gândesc la cum ne-am descurcat în ultimul an cu câte 10-15 kilograme de lucruri pentru fiecare dintre noi, poate că suntem.





După cum spuneam, am revăzut filmul The Minimalists. Ați avut vreodată impresia că ați descoperit ceva wow de fiecare dată când ați recitit sau revăzut ceva? Ca și când prima dată acel ceva nici nu exista acolo? Asta a fost impresia noastră când am revăzut acest film. Că parcă e prima oară când îl vedem.

Cei doi protagoniști ai documentarului, care au scris și o carte pe această temă, Joshua și Ryan, își încep conferințele în întrega lume astfel: Imaginați-vă o viață cu mai puțin. Mai puține griji, mai puține ore lucrate, mai puține lucruri, mai puține nevoi. Acum imaginați-vă o viață cu mai multe. Mai mult timp pentru voi, pentru familia voastră, pentru prietenii voștri. Acesta este minimalismul. Să nu ai nevoie de acel nou telefon care s-a lansat săptămâna trecută, în condițiile în care al tău funcționează perfect, să nu ajungi să îți transformi casa într-un depozit doar pentru că îți permiți acele lucruri, doar pentru că te simți bine să le ai. De multe ori, ajung stocate într-un colț, poate chiar cu eticheta pe ele. Când vrei să îți cumperi ceva, uită-te bine, chiar ai nevoie de el, o să îl porți, cât timp, cât îți propui să fie în viața ta etc?

Îmi amintesc primăvara la Decathlon. Toată lumea cumpără articole de făcut sport acasă. Am luat și eu, multe. Pe ultimele aveam eticheta pusă când le-am dat acum 1 an. Le cumpărasem când aveam aproape 90 de kilograme și mă juram în fața raftului cu produse că mă apuc de treabă acasă. M-am apucat de treabă, dar nu acasă și nu cu ele, am slăbit și tot nu le-am folosit.

Minimalismul nu înseamnă o extremă, nu înseamnă o cameră goală, cu un pat, un dulap și o măsuță. Minimalismul înseamnă să nu ajungi sclavul nevoilor create de societatea, să nu ajungi să lucrezi pentru obiectele pe care le ai, pentru a le întreține, pentru a le schimba, să nu ajungi să cari le cari energetic în spate.



Mai înseamnă să îți cumperi lucruri puține, dar de calitate, durabile în timp, să te bucuri de tehnologie dacă asta vrei, dar să alegi cum să o faci. Nu înseamnă să te retragi în pădure, dar înseamnă să te gândești la ea atunci când cumperi ceva.

Sunt concepte pe care îmi doresc să le conștientizez tot mai mult, să le fac loc în mintea mea. Nu îmi vine natural, hainele frumoase încă mă trag de ochi, mă îmbie să intru în magazin, reclamele încă mai au un impact asupra mea, dar îmi doresc să rămân prezentă atunci când cumpăr ceva și să fiu o greutate cât mai mică pentru planeta în care trăim.

Minimalismul, îndrăznesc să adaug, înseamnă o minte clară și curată, o gândire sănătoasă care să te ajute să vezi că obiectele nu vor reuși niciodată să umple goluri de natură emoțională și nu vor vindeca niciodată traume. Minimalismul înseamnă să faci curat în interiorul tău în primul rând și atunci nu vei mai avea nevoie de mai multă mâncare, de mai multe haine, de mai multe mașini, de mai multe. Vedeți cum sunt toate legate?

Cel de-al doilea film pe care l-am văzut este Planet Ocean. M-a impresionat modul în care au reușit să surprindă viața din adâncul oceanului și m-a impactat ceea ce deja știam, că ne distrugem singuri Casa. Felul în care este povestit totul, de la începuturile noastre și până în prezent îți dă de gândit. E un fir simplu de urmărit și cred că oricine își dorește poate să înțeleagă ce se întâmplă la ora actuală în lumea în care trăim. Zilele trecute am fost în Legian. Am decis că în afară de pozele frumoase să postez și realitatea din timpul zilei.

Legian, Bali. Plaja la apus.

 

Legian, Bali. Plaja la răsărit.

Oceanul aduce mizerie cu el, ambalaje, plastic, cioburi etc. Am intrat o singură dată în apă. Era prea plină cu de toate. Valurile aduc înapoi ce le-am dat și dacă ieșim puțin din bula confortului nostru de sufragerie, ne dăm seama că la mii de kilometri distanță, acțiunile noastre asupra mediului se resimt dramatic și se întorc împotriva noastră, ajung în farfuria noastră din living.

Sursă foto: Google Images

Nu știu dacă sunt atât de însuflețită pentru că am văzut recent aceste filme, dar știu că măcar atât putem face:

  • Să nu ne aruncăm gunoiul oriunde. Știți că în cultura japoneză, gunoiul este considerat ceva intim, ceva ce nu se arată lumii? Dacă ne uităm dintr-o perspectivă logică, chiar așa e.
  • Să refuzăm pungile de plastic de la magazin. Dacă am fi luat câte pungi de plastic ne-au oferit vânzătorii în ultimele 4 luni, cred că puteam să avem un dulap înghesuit cu ele.
  • Să vă umpleți sticla de apă și să nu o aruncați după prima folosire. Să pui un filtru într-un local și să oferi gratuit apă e atât de simplu. Nu e o rușine să vii cu apa ta la un local, mama ei de rușine. Asta a ajuns să ne înroșească obrazul?
  • Refuzați paiul acela din paharul de apă/suc/cocktail etc de câte ori aveți ocazia.
  • Nu mai cumpărați suveniruri, nebunii și alte prostioare care să vă umple casa și cărora niciodată nu o să le găsiți o utilitate.

Mai sunt multe, multe altele de făcut, dar măcar atât. E un început pentru toate. Cred că am ajuns să consumăm mult mai mult, exagerat de mult mai mult față de cât avem nevoie.

Nu consider că sunt un exemplu pentru ceea ce am spus mai sus. Încă mai am mult de lucru și nu știu dacă minimalismul meu este dictat de faptul că îmi car tot ce am în spate, la propriu, iar asta mă face să mă limitez sau dacă ceva s-a schimbat în mine. Dar ce știu este că vreau să am mai multă grijă la acțiunile mele, la ce cumpăr și mai ales de ce cumpăr. Dacă ne gândim de două ori înainte să cumpărăm ceva consider că ajungem să avem lucruri mai de calitate și pe care să le apreciem mai mult.

E un exercițiu de voință și gândirea de genul acțiunea mea nu face diferența e aceeași cu votul meu nu face diferența. Ba face o diferență, chiar una mare. 

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța

6 comentarii publicate

  1. Draga Ancuta,
    imi place tare mult cu gandesti , dar mai ales modul in care redai ceea ce gandesti.Da, daca toti am gandi putin inainte de a arunca pe strada mucul de tigare, cutia de la ceva folosit,daca am incerca sa ne respectam unii pe altii si mediul in care traim, poate ca viitorul acestui pamant, CASA NOASTRA, ar fi mai bun.

    • Mulțumesc tare mult! Îmi doresc să cred că tot mai mulți oameni vor conștientiza aceste lucruri și că schimbările se vor simți în mod pozitiv asupra mediului. Sper mult să fie așa. Personal, așa cum am scris și în articol, îmi propun să aleg conștient ce aduc în viața mea, nu doar în materie de obiecte, ci și de oameni, experiențe și obiceiuri.

      • Bravo Ancuta! Frumos scris acest important articol despre OM și CASA NOASTRA. Este educativ, eu il voi prezenta elevilor mei, cred in principiile creionate de tine si sper sa fim cât mai mulți iubitori de mediu care sa respectam reguli pentru un viitor mai curat, mai verde și mai natural! Cuvântul cheie este RESPECT! O fi ușor? O fi greu?

        • Super, Miruna!
          Mă bucur foarte mult. Cred că educația timpurie este cea care va face diferența.
          Greu sau ușor e casa noastră și e important să avem grijă de ea. Așa cum nu ne aruncăm gunoaiele în paharul cu apă, tot așa e necesar să avem grijă și de oceanele noastre, de exemplu.

  2. Ancuta, filmele exista cumva traduse in limba romană? Dacă, da, te rog sa ma ajuți pentru a le prezenta elevilor. Mulțumesc pentru tot!😘

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: