Divorțul, între stigmă și un nou început

Stigma pe care o punem divorțului pare să fie o chestiune generală, indiferent de cultura despre care vorbim.

Abordarea din acest articol nu îmi propun să fie una feministă, deși pe alocuri poate fi văzut așa, deoarece pata divorțului este mult mai pregnantă atunci când vine vorba de femeie. De obicei, femeia este cea care nu a făcut suficient de multe, nu i-a oferit bărbatului suficient sex și el a fost nevoit să o înșele, nu s-a gândit să mai suporte încă un pic, de dragul copiilor, certurile și abuzurile fizice și emoționale.

Divorțul este un nou început pentru ambii parteneri.

Evident, nu este ceva ușor de dus, este încărcat cu durere în majoritatea cazurilor, cu depășirea unor impasuri, dar mai ales cu depășirea mentalităților și întrebărilor sociale. Sunt multe la mijloc, de la posesiuni materiale până la copii, de la durerea resimțită până la privirile acuzatoare ale celor din jur. Sărbătorim exagerat o căsătorie și la fel de exagerat blamăm un divorț. Să rămâi într-o căsnicie care îți aduce nefericire, în care te simți umilit sau umilită, care nu îți oferă suportul moral și emoțional de care ai nevoie mi se pare crunt și greu de dus.

Când cei doi parteneri nu se mai intersectează pe drumul vieții, nu mai au pasiuni comune, nu se mai susțin și nu se mai au parte de intimitatea dorită, divorțul sună ca o săgeată care străbate tot corpul.

Să povestim puțin și despre căsătorie.

Se spune că un act nu te leagă. Ei bine, nu te leagă dacă nu ai fost legat, dar oferă o altă perspectivă asupra relației. Unii se panichează, alții se schimbă subit, unii nu schimbă nimic, însă majoritatea se grăbesc să bifeze o casă, un copil, o funcție bine plătită etc. A scris Diana aici un articol foarte fain legat de acest subiect pe care vi-l recomand.

Aș vrea să rămân puțin la ideea de a bifa. Să te grăbești să bifezi și să urmezi clasica rețetă aduce nefericire dacă asta se întâmplă de dragul bifării și din cauza presiunii. Știți voi clasica întrebare: Și pe când un copil? Ca și când singurul aspect care contează după căsătorie este procreerea.

Dacă ați mai trecut pe aici și ați mai citit articolele mele, probabil știți că sunt de părere că rețetele nu funcționează și limitează creativitatea și liberul arbitru.

De multe ori alegem să ne legăm de cineva de teamă că vom rămâne singuri, uneori pur și simplu pentru că suntem măguliți că acel cineva și-a întors privirea spre noi. Uităm să petrecem timp cu noi înșine, să ne iubim pe noi, să ne acceptăm și abia apoi să ne gândim la pașii următori. Și e firesc, nimeni nu ne învață aceste valori care sună a pozitivism forțat, am fost învățați să avem, nu să fim. Până și partenerul ajunge să facă parte din traista aceea pe care scrie mare AM.

Să nu rămâi fată mare și ai grijă să nu te aștepți până te însoară babele s-au modificat în timp, dar mesajul e același. Dacă ești singur, divorțat și dacă ai mai și trecut de o anumită vârstă, atunci ceva e greșit cu tine, ceva nu merge bine. Simți asta în privirile lor, mulți nu se sfiesc să te întrebe direct chiar dacă poate vă vedeți de 2-3 ori pe an.

O profesoară în facultate ne spunea: Nu vă căsătoriți în perioada de poezie a relației, ci în cea de proză.

Evident, oamenii se schimbă de-a lungul timpului, pasiunile se schimbă, interesele etc. Ne dezvoltăm uneori în direcții diferite și oricât de în proză ne-am fi căsătorit, e posibil ca pur și simplu să nu mai funcționeze.

Căsătoria a supraviețuit incredibil de mult în timp. A luat naștere ca un act de supraviețuire și pentru ca cei doi să primească suport din partea comunității. Știți voi, darul de nuntă. În timp s-a transformat într-o etalare de ținute, de avuție și de fast. Cine a avut rochia cea mai frumoasă, cea mai scumpă, cine a avut mai mulți invitați, cât s-a investit să îi surprindă etc. A căpătat o altă semnificație și un alt rol cu timpul. Dar asta e o altă discuție pe care probabil o voi aborda în alt articol.

Știați că…

  • în SUA la fiecare 36 de secunde are loc un divorț?
  • în SUA, 46 % din populație a trecut printr-un divorț?
  • în Filipine, divorțul este ilegal?
  • în Malta, divorțul a fost ilegal până recent?
  • în Irlanda poți să divorțezi abia după ce ai stat 4 ani despărțit/ă de partener/ă?

Am luat aceste informații din acest filmuleț pe care vi-l recomand.

Prin prisma profesiei voi aborda în acest articol și importanța psihoterapiei.

Ideea de consiliere premaritală sperie. Preferăm să ne lăsăm vrăjiți de ziua nunții care urmează, ca și când am câștiga un premiu, nu ca și când de fapt de atunci încolo încep lucrurile. Nu ne gândim să planificăm, să discutăm aspectele pe care urmează să ne întâlnim, cele noi, cum ar fi banii, copiii, casa, rolurile, cum vede unul, cum vede celălalt etc.

Terapia de cuplu sperie și ea. Nu mergem la terapie de cuplu pentru că nu suntem nebuni. Deși, aici, oamenii încep să fie mai receptivi și să vină, chiar dacă ajung atunci când chiar nu se mai pot suporta sau când certurile au speriat vecinii sau copiii.

Bineînțeles, psihoterapia după divorț are nenumărate beneficii. Să întorci oglinda spre tine este un act de curaj, de asumare și de maturitate. Numai așa poți să vezi unde ești, ce vrei să lași, peste ce vrei să treci și ce vrei să păstrezi.

Un divorț nu este un eșec. E greu să ne îndepărtăm de această imagine a lui când societatea încă ne-o afișează constant. Un eșec este să îți toci viața, zi de zi într-o căsnicie care nu mai funcționează, care nu te îndepărtează de la tine zi de zi, care te distanțează de valorile tale, care îți consumă energia.

Divorțul este eliberator, chiar dacă gândul la el sperie și chiar dacă imediat după este greu. Am văzut persoane care au înflorit cu adevărat după divorț, care au lucrat la propria persoaneă, care s-au redescoperit și reinventat.

Chiar dacă la un moment dat căsătoria a fost cea mai bună decizie pe care ai luat-o, cu gândirea pe care ai avut-o în acea perioadă, lucrurile pot merge de multe ori în altă direcție. Suntem în continuă mișcare și schimbare. Nu te pedepsi acum pentru felul în care ai gândit atunci. Nu mai ești cine ai fost, acceptă că nu putem vedea în viitor și că certitudinile nu există, așa cum nu e adevărat nici acel jurământ pentru toată viața. Nu putem garanta nimic pentru toată viața și uneori oricât de greu ne-am strădui, nu (mai) merge.

Orice capitol încheiat creează premisele pentru următorul, iar divorțul anunță un nou început.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto copertă articol: Unsplash, Kristina Flour

Foto: George Miheș

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: