Dincolo de granițe



Azi am răsfoit pagina de ciorne și am găsit acest articol pe care l-am scris înainte de plecarea în Asia. Dintr-un motiv sau altul, nu l-am publicat atunci. Astăzi vi-l las aici așa cum l-am găsit, cu gândurile mele de atunci. 🙂 

Dincolo de granițele țării noastre se află cunoaștere, se află un altfel de frumos.

De câteva luni am început să trecem granițe, să experimentăm un alt stil de viață, să cunoaștem o altă lume, care e de fapt aceeași lume, a noastră, cea pe care o creăm cu toții, indiferent de culorile care ne reprezintă.

Sunt multe diferențe, dar mai ales multe asemănări între țări.

Până la urmă toți avem aceleași nevoi care ne ghidează acțiunile în viață. Unii alegem să le facem într-un fel, alții în alt fel, cam asta e diferența.

Îmi dau seama, vorbind cu persoane din jurul meu că ideea de a călători este o dorință a multora, a majorității, însă preferă să o lase acolo, undeva agățată de un norișor ca și când ar fi un vis  greu de atins la care îți permiți să te uiți doar din când în când.

Am numit acest articol dincolo de granițe, pentru că așa cum am mai scris și în alte articole, noi suntem cei care ne setăm propriile granițe. Tot noi ne putem da voie să le și trecem, să vedem ce e dincolo de ele.

Călătorind am învățat multe lucruri, în primul rând despre mine, dar și despre o parte din lumea în care trăim. Principalele sunt legate de bagaj și de oameni.

Sursă foto: Unsplash

Multe din curiozitățile prietenilor noștri sunt legate de bagaj. Ce ne luăm cu noi într-o călătorie de câteva luni. Am învățat că oriunde există oameni vom găsi adăpost, haine și mâncare, așa că nu are sens să ne cărăm cu ale noastre de acasă. Tindem să ne luăm haine multe pentru că suntem atașați cumva de ele, ne simțim într-un fel atunci când purtăm acele haine, au o semnificație pentru noi. Când am călătorit pe motor aveam trei rânduri de haine pe care le combinam între ele și cam asta era. Când am venit în vizită la ai mei mi-am luat cel puțin 5-6 rânduri de haine pentru o săptămână, asta în condițiile în care mai am haine acasă la Băilești. E posibil să fi exagerat cu bagajul și pentru că îmi era dor să port unele dintre ele, dar ca idee, am învățat că atât cât îți e locul de care dispui, atât avem tendința să umplem.

Dincolo de granițe se află alți oameni. Necunoscutul ne sperie, mai ales că în trecut fiecare își apăra teritoriul într-un mod violent. Deci probabil că ne-a rămas această teamă pe undeva prin gene, transmisă din generație în generație. Oamenii sunt oameni peste tot, nu sunt numai din cei buni și nu sunt numai din cei răi, sunt din toate tipurile și categoriile.



În câteva zile vom pleca spre Asia, cu doar câteva lucruri la noi. De fapt, o călătorie nu e despre bagajul pe care îl luăm cu noi, e despre celălalt, care nu se vede, dar care e acolo. Acela e adevăratul bagaj care contează și ce e în el e important. Cel fizic poate și deteriorat, pierdut, furat, înlocuit, nici nu mai contează.

Așa e și cu granițele, după ce depășim o parte din cele pe care le avem în noi, începem să avem curajul să le depășim și pe cele marcate cu steaguri de diferite culori.

Văd călătoria ca pe ceva important în viața unei persoane, la fel de importantă ca și cititul, pentru că ambele ne deschid orizonturi, ne învață ceva despre noi, despre ceilalți, despre lume și despre lucruri la care până la urmă nici nu ne-am fi gândit.

Ne puteți urmări călătoria aici.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța

 



2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: