Detoxifierea de primăvară

Să îți scoți casa pe geam sau pe ușă, nu e ușor. Deloc. De la donat, aruncat și până la vândut lucruri, totul e o risipă de timp și de energie.

Am fost șocată de mai multe ori în acest proces de scăpare de lucruri. Șocată de cât de multe lucruri avem. 

Omul cât trăiește tot adună, nu?

Adună, strânge și agonisește. Pe principiul “Nu știi când îți trebuie” tot strângem lucruri, tot le aducem în viețile noastre, chiar dacă le aruncăm într-un colț și le uităm acolo. Știm măcar că le avem acolo.

Citeam într-o carte că lucrurile pe care le adunăm de-a lungul vieții sunt de fapt pietre care ne fixează mai bine pe pământ și nu ne lasă să ne mișcăm, să fim flexibili, ne țin captivi într-un singur loc. Tu le cumperi, iar ele nu te lasă să trăiești.

Și am ajuns să trăiesc zi de zi cu ideea asta în ultima perioadă.

Îmi dau seama cât de multe obiecte avem, cât de mult am investit în lucruri sau mai bine zis am risipit pe lucruri. Zi de zi scot câte ceva din casă și parcă tot nu se mai sfârșesc.

Noi ca și populație consumăm foarte mult. Asta suntem, mașini de consum. Consumăm etichete, dăm bani pe haine scumpe, pe mașini scumpe, pe lucruri, pe cărți pe care nu le vom citi niciodată. Sunt la ofertă, deci să le cumpărăm. Sunt de calitate, a apărut o ediție nouă, deci să luăm.

Constat cu tristețe că ne identificăm tot mai mult cu o societate a cărei preocupare majoră este să demonstreze că are, că are cu ce, cu o societate care fuge mereu să pună mâna pe ceva, să dețină ceva.

Când ne-am mutat unde locuim acum am ajuns atunci la concluzia că cele trei dulapuri care se întind pe doi pereți, nu ne sunt suficiente. Și nu ne erau. Eram atunci pe punctul de a mai cumpăra un dulap. Din nu știu ce motiv (probabil că am avut eu un alt moment de zgârcenie), nu am făcut asta. Și bine că nu am făcut-o. Mai aveam încă ceva pe lista de vânzare. Dar ca și idee, atât de multe aveam.

Acum, pentru că am slabit amândoi, folosim 10-15% din hainele pe care le aveam atunci, cele pe care le-am strâmtat. În ultimele 7 luni am reușit performanța de a-mi cumpăra doar strictul necesar.

Pe scurt, am învățat că:

  • Mult nu înseamnă neapărat mai bine.
  • Nu are rost să mai cumpăr haine pentru că mi se tot schimbă mărimea și oricum plecăm.
  • Este foarte indicat să mă întreb dacă chiar am nevoie de acel obiect.
  • Minimalismul se resimte al naibii de bine în economii.
  • Mi-e foarte simplu să îmi aleg cu ce mă îmbrac.
  • Am atât de puține haine încât știu sigur care e curată și care e la spălat.
  • Dacă îți place de tine, și îmbrăcată într-un sac te simți bine. Dacă îl vrei ca rochie de seară, îl lași să pice pe un umăr și bun e. 🙂
  • Prietenele se satură să te tot vadă îmbrăcată în aceleași haine și îți împrumută pe gratis să le porți hainele. 🙂
  • Apreciez mai mult ce am.
  • Am învățat să le combin în moduri la care înainte nu m-aș fi gândit.
  • Comoditatea vestimentară e pe primul loc.
  • Simțim nevoia să umplem goluri, indiferent dacă e vorba de o cameră sau de sufletul nostru. Și le umplem doar că să le umplem, cu ce nu avem nevoie, de obicei.
  • Trăim într-o societate care ne învață că un gol înseamnă sărăcie, înseamnă zgârcenie. 
  • Simplu chiar înseamnă să nu complici.
  • Fiecare casă merită o detoxifiere de primăvară. E bună pentru sufletul nostru.

Asta e doar despre haine. Despre alte lucruri, nu are sens să discutăm, pentru că nu am mai vrut să cumpărăm nimic altceva. Aaaa…și parfumelele, gelurile de dus, măștile de păr, cremele și șampoanele etc, măcar câte 5 din fiecare aveam înainte. Acum văd că pot supraviețui și cu câte unul din fiecare, culmea.

Din experiența de până acum cu scăpatul de lucruri, pot să spun că mi-am jurat că nu voi mai aduna niciodată în viața mea atât de multe lucruri. Sper să nu uit curând experiența asta și chiar să fie așa. Pur și simplu, simt că respir mai bine în propria casă de când am început să o eliberăm. Ba chiar îmi face plăcere să stau acasă. Fix acum când ne pregătim de plecare, dar e bine și așa.

Aș putea să scriu pe acest subiect mult, foarte mult. Dar pentru că mult nu înseamnă neapărat bine :), mă voi apropia de încheiere.

Vă pot spune că mă simt liberă și eliberată de toate obiectele și nimicurile din viața mea. În plus, cheltui cam de două sau trei ori mai puțin decât înainte, în funcție de lună. Oricum, beneficiile de a avea mai puțin se resimt cel mai bine în plan mental.

Mereu, dar mereu să alegeți să investiți în momente și nu în lucruri.

Vă doresc să nu aveți spor la cumpărături, să vă eliberați de ce nu aveți nevoie, să nu deveniți sclavii propriilor posesiuni și să cumpărați doar ce vă trebuie.

Astfel, într-o zi, e posibil să realizați că ați strâns suficient de multe resurse pentru a vă atinge un vis. Acel vis. 🙂

Less is enough,

Ancuța

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *