Depășiți de propriul succes

După fiecare articol bun pe care îl scriu am un soi de amestec, între bucurie și tristețe. Oare o să mai pot scrie unul la fel de bun, cu un impact atât de mare?




Îmi amintesc cum aproape de fiecare dată când aveam un succes notabil mă simțeam și tristă. De ce? Pentru că se încheia un capitol, pentru că acel scop, o parte din acel meaning despre care vorbește Victor Frankl atingea o nouă etapă. Urma să vină altul și cine știe dacă mai aveam succes cu el. Urma să mă despart de oameni dragi și chiar dacă de fiecare dată ne promiteam cum o să ne revedem, cu greu se întâmpla așa, pentru că prioritățile noastre se schimbau, treceam în altă etapă a vieții.

Când am terminat facultatea sau când absolveam un curs de orice natură îmi părea rău pentru oamenii pe care îi las în urmă, pentru cafelele băute împreună, pentru nopțile albe în care fie ne distram, fie învățam.

Sursă foto: Unsplash

Îmi era greu să sărbătoresc un succes, pentru că ceva din ce reprezentam eu pleca, se încheia.

Acum ceva timp am vizionat un video cu autoarea cărții Mănâncă, Roagă-te, Iubește. O singură idee mi-a rămas de acolo. În acel interviu spunea că nu știe cum să se auto-depășească. Cum să mai poată ea scrie o carte care să aibă un asemenea impact asupra lumii. Intervievatorul a întrebat-o ce o să facă în sensul ăsta? Ea a răspuns „O să scriu în continuare, orice ar fi.”



Mi-a plăcut răspunsul și determinarea ei naturală. Până la urmă, despre asta e vorba, despre a merge mai departe, despre a începe să căutăm un nou meaning, ceva în care să credem, ceva spre care să aspirăm, ceva care să ne împlinească. Și bineînțeles, despre a sărbători succesul în sine.

Eu nu-mi amintesc să fi absolvit ceva sau să fi avut o mare împlinire fără să fiu nostalgică sau tristă, entuziasmată și fericită în același timp. Aș putea să vă dau multe exemple despre asta, dar ideea e alta.

Totuși, o să mai scriu unul care cred că e semnificativ. Înainte să slăbesc, mă gândeam uneori că dacă voi ajunge la greutatea la care îmi doresc, pentru ce o să mai lupt eu, spre ce o să mai aspir, care va mai fi motorul meu în viață? V-am dat acest exemplu ca să vedeți și cum ne putem sabota în multe situații.

Ideea e să ne încununăm succesul și să trecem la următoarul scop.

Și uite așa am mai scris un articol, care nu știu dacă e unul bun sau nu, asta voi votați, dar pe care eu îl simt aproape de mine și de trăirile mele.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: