De ce nu ne putem vindeca singuri

De cele mai multe ori, trauma este legată de eveniment în sine, de ceea ce am văzut, ceea ce ni s-a întâmplat, dar și de un alt aspect. Acest al doilea aspect are de multe ori un rol mult mai dureros în traumă decât evenimentul în sine. Este vorba despre faptul că în momentul traumei, persoana a fost singură, nu a fost nimeni acolo să o conțină, poate fiind copil a văzut adulți care se pierdeau cu firea, care nu știau ce să facă și a simțit că lumea se sfârșește. Asta simte un copil când vede adulți prăbușiți fizic sau emoțional.

Al doilea aspect este legat de sentimentul de singurătate simțit în fața pericolului. De aceea, autoterapia uneori face mai mult rău, pentru că ne invită ca singuri să refacem acel traseu dureros. Ce avem nevoie este să îl parcurgem treptat și ghidați de cineva care de această dată să fie acolo. Asta nu înseamnă nici pe departe retrăirea traumei în fața altcuiva, ci a fi ajutați în a vedea evenimentul ca fiind o amintire dureroasă, dar care azi nu mai reprezintă un pericol. Procesul se face cu grijă față de cel care a trăit experiența și de multe ori este un drum care poate dura, dar alături de un specialist, procesul va fi unul sănătos.

Desigur, există ventilare sau moduri de a te uita altfel la situație, tehnici care se pot învăța, însă este ceva diferit de vindecare.

Întoarcerea în evenimentul traumatic ne readuce la vârsta și la neputința de atunci. Să luăm exemplul unei persoane la vârsta adultă care are succes și care aparent este o persoană sigură pe sine. Însă, de fiecare dată când este nevoită să vorbească în public trăiește stări de anxietate accentuate, îi este greu să-și găsească cuvintele, să fie coerent. Principalul motiv este umilirea pe care a suferit-o în fața clasei atunci nu a știut să răspundă la lecție. Acesta poate fi un exemplu despre cum creierul nostru funcționează după o experiență dureroasă. Desigur, el poate învăța diferite tehnici de prezentare care să ajute, dar asta nu neapărat oprește ceea ce se întâmplă în interior. Dacă durerea a fost puternică, atunci și vindecarea are nevoie de timp și de lucru cu straturi profunde.

Deși poate ne-am dori și poate ar fi mai simplu, traumele nu se pot vindeca prin ghiduri online și nici prin eliberări emoționale, care de fapt sunt ventilări, de multe ori care se întâmplă într-un mediu nesecurizant.

Desigur, când durerea e mare ne-am dori să treacă repede, miraculos, după descărcarea și citirea unui ghid, după aplicarea unor tehnici. Toți cred că am trecut pe acolo, prin a cel moment greu când ne-am dorit soluția minune, pastila minune, când am vrut să credem că va funcționa. Și poate, pe termen scurt chiar a funcționat, însă apoi au revenit. Multe lucruri ajută la a ne dezvolta personal, la a crește, la a trece peste un moment de anxietate, de tristețe, însă pentru vindecarea unor dureri profunde este nevoie de timp, de grijă și de un ghid pregătit să parcurgă drumul cu tine. E ca atunci când te lovești. Poți să pui o cremă, un plasture, dar când e ceva serios, atunci mergi la medic. Tot cam așa e și cu psihicul nostru. Avem tehnici pentru a face față unor momente grele de peste zi, dar când ceva persistă, e bine să mergem și să vedem ce e acolo.

Așa cum am mai spus și în alte articole, poate cel mai important în procesul de vindecare este persoana căreia îi încredințăm cele mai sensibile părți din noi.

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto copertă articol: Amanda Favell, Unsplash

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: