De ce clachează oamenii puternici și ce se poate face legat de asta

De foarte multe ori ne dorim să părem puternici și să arătăm că putem duce sau depăși momente grele. Asta arată că suntem capabili, deci demni de admirația celorlalți, ceea ce de multe ori este o recompensă cu un revers al medaliei care poate fi unul greu: epuizarea emoțională și fizică. În încercarea de a fi puternici uităm să stăm cu noi, să ne luăm timp și să ne refacem. Suntem pe fugă în a mai salva pe cineva, în a arăta că noi putem, măcar încă puțin. 

Din păcate, de multe ori uităm în această goană să ne salvăm noi. 

În spatele unei măști de om puternic se ascund adesea emoții netrăite, dureri, temeri. 

Brene Brown ne vorbește despre curajul de a fi vulnerabil, acesta fiind și titlul uneia dintre cele mai cunoscute cărți scrise de ea. Cu toții avem nevoie să plângem, să ne descărcăm, să cerem ajutorul, să spunem când nu mai putem, să fim în contact cu nevoile noastre reale, iar pentru a recunoaște toate acestea este nevoie de curaj. De altfel, cu cât o persoană este mai sigură pe ea și pe abilitățile pe care le are, cu cât are mai mare încredere în capacitățile sale, cu atât are mai mare curaj să se arate vulnerabilă. Contrar, persoanele care au o stimă de sine mai scăzută se tem adesea de ceea ce ar putea crede ceilalți, doresc să arate că ei sunt capabili și ca atare apelează la masca lui Superman sau Superwoman. 

Pare greu de înțeles uneori cum o persoană care părea că poate, că e capabilă, că e suficient de puternică ajunge să pice în depresie. Fix ea, cea care mereu îndeplinește totul cu zâmbetul pe buze, cea care e harnică precum o furnică, cea care ne scoate de fiecare dată din impas. Depresia este caracterizată de o stare accentuată de neputință, trăită în singurătate. Tot acceptând să facă lucruri pentru ceilalți și tot uitând de sine, la un moment dat se ajunge la această neputință, care înseamnă că am luat mai mult decât puteam duce, dar ne-a fost greu să admitem asta.

A plânge nu este un act de slăbiciune, a spune că nu mai poți  nu înseamnă că ești incapabil, a trage semnale de alarmă când solicitările sunt prea mari nu înseamnă că nu ești suficient de bun și de eficient. Dimpotrivă, arată curaj și asumare.

De multe ori acceptăm toate astea pentru că avem impresia că suntem importanți, pentru că ne validează, pentru că pare că lumea nu va funcționa fără noi, că suntem de neînlocuit. Este rețeta care, din păcate, duce spre starea de neputință, sau spre agresivitate, uneori. De la colegul drăguț și amabil o persoană se poate transforma în una irascibilă, pentru că a îndurat prea mult, a acceptat prea multe. 

Ce poți face dacă te-ai regăsit în rândurile de mai sus:

  • Începe cu o pauză, nu încerca să faci ceva, ci oferă-ți momente în care să stai cu tine. 
  • Alege ce e important pentru tine. Întreabă-te dacă ceea ce faci este contează pentru tine sau pentru altcineva, căci poate alergi pentru a întruni alte așteptări, care nu îți aparțin. 
  • Stabilește-ți granițe sănătoase. Ce este și ce nu este acceptabil pentru tine?
  • Definește-ți nevoile. Ce îți dorești tu de fapt, atunci când încerci să pari puternic/ă? 
  • Învață să spui nu. Probabil ți-e teamă că îți vei pierde din importanță, dar de cele mai multe ori persoane care au granițe sănătoase sunt și cele mai respectate. Așadar, respectă-te tu pe tine, în primul rând. 
  • Cere ajutorul. Poate fi dificil, dar este sănătos și ajută la crearea și consolidarea de relații. Și ceilalți se simt bine când pot oferi. Acordă-le șansa să îți fie aproape. 
  • Apelează la un specialist. Tocmai pentru că în spatele măștii de om puternic de cele mai multe ori se află emoții și dureri netrăite, mergi la un specialist care să te ajute să procesezi ce e acolo.

A fi puternic, în sensul descris mai sus, este un mecanism de apărare și ca orice mecanism de apărare, ne indică faptul că nu ne simțim în siguranță, că ceva în noi este încărcat de teamă, că de fapt, suntem speriați și încordați.

Suntem ființe sociale, avem nevoie unii de alții și e important să conștientizăm că este destul de greu, dacă nu chiar imposibil să reușim de unii singuri. De aceea, când simți că ai luat prea mult, cheamă pe cineva să te ajute să cari și fii atent ca data viitoare să ții mai mult cont de tine. 

Dacă nu avem grijă de noi, cu greu putem avea grijă de alții. Resursele pe care le avem, au și ele nevoie să se refacă. 

Uneori e greu să ne dăm seama de atmosfera în care trăim, de tensiunea care ne înconjoară și care treptat ajunge să ne acapareze, întrucât apare acea senzație de cerc vicios. 

Începe cu tine și fii bine.

 

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto copertă articol: Unsplash

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: