Dacă ajungeți în Maroc…

Maroc este un loc care tentează, care te invită să îl cunoști, să îl descoperi.

Noi ne-am dorit să îl vizităm din mai multe motive: cultura lui diferită, lucrurile controversate pe care le-am auzit despre el, faptul că e aproape de Europa, că până la urmă este pe un alt continent și totuși parcă la o aruncătură de băț.

Pe lângă trăirile pe care le-am avut acolo și lucrurile deja scrise, aș vrea să împărtășesc cu voi și câteva aspecte mai practice, să le spunem, pe care le-am descoperit pe drum.

Transportul

 Am mai scris puțin despre asta, dar o să trec și aici informațiile. Noi am ales portul din Algeciras. Acolo sunt mai multe agenții de la care poți cumpăra bilete. Deși nu sunt afișate prețurile, probabil sunt asemănătoare. E important să vedeți la ce ore se pleacă și cât de des pentru a se potrivi cu ce vă doriți. Nu vă așteptați să se plece la timp. La dus am plecat cu 1 oră întârziere, iar la întors cu 2 ore. Dacă aveți mașină/motor trebuie să îi faceți asigurare pe perioada cât veți sta acolo, cel mai puțin se poate pentru 1 lună, chiar dacă poate nu o să stați atât. Bineînțeles, aceasta este una din variante, cel mai simplu este clar cu avionul.

Despre transportul de acolo este bine de știut că există petits taxis  și grands taxis. Petits taxi sunt  pentru transportul în interiorul orașului și grands taxis, pentru a circula dintr-un oraș în altul. În stațiile de taxi, oamenii așteaptă să vină taxi-ul așa cum așteptăm noi autobuzele. Se urcă câți încap și merg împreună. Bineînțeles, sunt și autobuze tramvaie, în unele orașe.

De asemenea, între localități puteți merge și cu trenuri sau autobuze. Despre autobuze am auzit că e foarte cald, merg încet, au întârzieri mari și mirosurile nu sunt deloc plăcute. Despre trenuri, nu știu cum e.

Cazarea

Veți găsi mai multe variante de cazare, ca și în Europa. Noi am găsit de la hoteluri până la couchsurfing. Vă puteți caza fie în Medina, fie în afara ei. Noi am vrut o experiență cât mai autentic marocană și am ales Medina. Din același motiv, ca și variantă de cazare am ales riad-uri. Riad-urile sunt casele lor tradiționale care au curți interioare și o terasă deasupra. Ca și prețuri, găsiți de toate, de la 25 Euro până la cât vă ține buzunarul.

Mâncarea

Despre Maroc nu am auzit lucruri foarte bune, însă despre mâncarea lor, numai de bine mi-a ajuns la urechi. Din păcate, nouă nu ne-a plăcut. Să ne înțelegem, nu suntem pretențioși la mâncare, deloc, niciunul dintre noi, dar pur și simplu nu am fost compatibili cu mâncarea lor. În primele zile am fost curioși nevoie mare, am încercat din mâncarea lor tradițională și a fost ok pentru o zi, pentru două zile, dar apoi ne-a ajuns. Să vă așteptați la mult zahăr în orice, la mult ulei în mâncare, la muuuuulte măsline în toate formele, aromele și culorile lor. Restaurantele să le alegeți cu grijă, pentru că e plin de muște și de albine la ei, iar curățenia nu e tocmai la ea acasă, să spunem așa. Eu mergeam la toaletă înainte să comandăm și în funcție de ce vedeam pe drum și cum arăta toaleta, comandam de acolo sau nu. Dacă vă place panificația, ați ajuns în rai. La micul dejun o să primiți cel puțin 5 feluri de clătite, pâine, croissante etc. Ideea e că noi am ajuns spre finalul șederii de acolo să mâncăm mai multe fructe decât mâncare gătită. Niște fițoși, ce să le faci? 🙂 🙂 Tagine sau tajine este una din mâncărurile lor tradiționale, din cuș-cuș cu orice altceva, de la carne de toate felurile până la legume. Ni s-a părut bunicică prima oară, cred că am și postat-o pe Facebook, dar apoi nu ne-a mai plăcut deși am încercat-o în mai multe locuri. Ideea este că mi-am dat seama cât este de important să îți placă mâncarea și cât de mult face diferența atunci când vine vorba de a te integra sau nu într-o cultură. Treaba asta cu gustul este foarte, foarte subiectivă, dar asta a fost experiența noastră. Aștept și alte impresii, de la cei care au mai fost prin Maroc.

Îmbrăcămintea

Despre îmbrăcămintea lor este așa cum o știm noi de prin poze, de pe la televizor, însă nu e general valabil. În Rabat, de exemplu, este foarte multă diversitate, de la ținută europeană, dar cu umerii și genunchii acoperiți până la văl pe toată fața și mănuși negre.

Turiștii nu prea se îmbracă diferit din ce am văzut. Eu am încercat să îmi găsesc ceva specific culturii lor, dar ori nu am căutat unde trebuie, ori pur și simplu nu mi se potrivește. Am găsit o pereche de pantaloni lungi până la urmă. Umerii am încercat să îi am tot timpul acoperiți și bineînțeles, fără decolteu. Am văzut de la turiste acoperite cu de toate până la turiste cu bluze transparente sau în bustieră, deci ca peste tot.



Negocierile

Dacă vreți să cumpărați ceva și probabil o să vreți, pregătiți-vă de negocieri. Dacă într-o zi nu aveți chef să negociați și sunteți în ziua voastră zen, nu cumpărați nimic. O să stoarcă de pe voi cât pot de mult. De obicei, prețurile nu sunt afișate, tocmai ca să întrebi. Nu sar pe tine așa cum am fost preveniți, te lasă să te uiți, se apropie ușurel și încep să te ia cu povești, că e unicat, că e o afacere de familie, că noi suntem prietenii lor, frații lor, că de unde suntem etc etc. Ei zic un preț, care e cel puțin dublu, apoi te întreabă care e prețul tău maxim. După ce îl zici, ei spun că e prea puțin, își pun mâinile în cap și mai adaugă la prețul tău. Ideea e să setezi un preț mic, să zici că ăla e maximum cât vrei să dai și să te ții de el. Cum am făcut noi? Toate variantele posibile. Prima oară ne-au tras ei prea mult și următoarele dăți dacă nu eram în starea de vorbărie și negocieri, nu cumpăram. Ca și exemplu, pe un colier, ne-a dat un preț de 50 euro, bineînțeles, cu toate poveștile de mai sus. L-am adus la 10 Euro. Nu l-am cumpărat pentru că nu aveam nevoie de el, nu mi-l doream, el tot insista să negocieze, eu îi spuneam că nu îl vreau, el în continuare insista și dacă asta își dorea omul, să negocieze, păi eu i-am făcut pe plac. Dar de luat nu l-am luat, pentru că aș fi ajuns să iau ceva ce nu îmi doream doar pentru că am obținut un preț bun.

Vremea

Toată lumea ne-a avertizat că o să murim de cald în iulie în Maroc. Așa e, e cald, dar nu ca în Europa. La întoarcere, am venit de la 29 de grade în Maroc, la 43 de grade în Sevilia, ca și exemplu. Cea mai mare căldură am simțit-o în ziua în care am călătorit spre Fez, dar și din cauză că pe drumul pe care am mers nu era apă, copaci sau munți, ci doar lanuri de grâu. În rest, da, a fost cald, dar nu atât de mult cât a fost în anumite zone din Spania. Totuși, dacă am fi coborât mai mult spre Sud, sigur s-ar fi resimțit și mai tare. Deci dacă vreți să mergeți spre deșert, în iulie chiar nu e un moment bun.

Banii

Să aveți bani cash la voi. Nu trebuie să îi schimbați de acasă, au ei bancomate și puteți scoate direct de acolo, însă nu se poate plăti cu cardul cam pe niciunde. Noi nu am considerat că are rost să schimbăm banii din Spania, ci am scos direct de la bancomatele lor în moneda lor, dirham.

Limbile vorbite

În Maroc se vorbește franceză, arabă și mulți știu și spaniolă. Bineînțeles, unii știu și engleză, dar noi ne-am descurcat cu spaniola și franceza.

Cu siguranță ar mai fi multe de spus, dar e important să știți că nu mergeți la capătul lumii. Au spitale, farmacii, mall-uri, restaurante și supermarketuri în orașele mari. Veți găsi acolo cam tot ce aveți nevoie. Oriunde locuiește cel puțin o persoană o să găsiți măcar un adăpost, mâncare și haine, asta ca și idee generală.

Maroc e diferit, e frumos, e un amestec, se simte o constrângere în aer, într-adevăr, poate o atmosferă mai încordată din cauza tuturor regulilor pe care le au, dar oamenii sunt oameni și acolo așa cum sunt peste tot. Eu mă simt recunoscătoare pentru cei pe care i-am întâlnit.

Călătorii frumoase,

Ancuța

P.S.: Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să vă abonați cu adresa de email la blogul meu. 🙂


2 comentarii la “Dacă ajungeți în Maroc…”

  1. Experiența noastră în Maroc a fost diferită. Am plecat cu gândul că orice s-ar întâmpla, nu vom mânca deloc carne, și pentru noi mâncarea a fost foarte ok. Pentru toate problemele, ca să zic așa, soluția mi se pare să ajungi la satele lor berbere, izolate, în munți. Obișnuite cu turiști, dar cu totul altceva față de orașele lor. Noi ne-am cazat din prima noapte în Imlil, unde am ajuns datorită unei recomandări, apoi am urcat pe Toubkal, și apoi am mers direct spre deșert. Contact cu civlizația de la oraș redus la maxim, și n-am regretat deloc… Mâncarea era gătită la ei în casă, inclusiv pâinea era făcută în fiecare dimineață. Când au auzit de vegetarieni/vegani s-au adaptat instant și ne-au făcut mâncare după pretențiile noastre. Ce-i drept, nu țin minte să fi mâncat la vreun restaurant, decât în locurile unde ne-am și cazat.

    1. Faină experiență culinară ați avut.
      Noi ne luăm revanșa în Asia unde mâncarea e delicioasă. 🙂
      Oricum, mai vrem în Maroc.
      Mersi pentru impresie si idei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *