Cum să fii fericit/ă

Azi este Ziua Internațională a Fericirii. Am aflat de la radio de cum am urcat în mașină. Vocea m-a invitat să îmi pun un zâmbet pe față pentru că azi este ziua cu pricina, cea în care să fim fericiți. De aici mi-a venit ideea acestui articol și mă bucur că am un răgaz de câteva minute să îmi aștern gândurile.

Acum ceva timp nu m-aș fi gândit că o să folosesc acest titlu, pentru că da, sună clișeic, dar probabil este printre cele mai căutate subiecte pe Google. Nu am verificat, dar presupun.

  • Cred că primul pas pentru a fi fericiți este să aflăm ce ne menține în starea de nefericire, în jocurile în care intrăm, de ce mai avem nevoie de ele etc. Consider că este destul de dificil să fii fericit cu tine dacă pe dinăuntru clocotește un vulcan sau zace multă durere, uneori una tăcută, fără nume, dar care e acolo, pe care o simțim. Din experiența personală și de lucru cu oamenii am ajuns la concluzia că e greu să te setezi într-o gândire pozitivă forțată și să fie bine pe termen mediu și lung când în interiorul tău sângerează ceva. Evident că nu e ușor să ne uităm acolo, să înfruntăm ce e, să iertăm, să acceptăm, să integrăm, dar e singura cale sănătoasă pe care eu o cunosc spre fericire sau spre a fi bine cu tine.
  • Un al doilea aspect important este să avem grijă de noi, asta înseamnă să ocupăm dacă nu primul rând în viața noastră, măcar printre primele. Confundată adeseori cu egoismul, iubirea de sine este un aspect către care rareori ne aplecăm atenția, dar fără de care este greu să fim bine cu noi. Am scris aiciaici despre subiect.
  • Să ne cunoaștem nevoile, ce este cu adevărat important pentru noi dincolo de așteptările și presiunile celorlalți. Asta înseamnă să stăm cu noi și să ne ascultăm, să ne acordăm răgaz, momente de liniște și de sinceritate.
  • Să fim prezenți și conștienți de propria persoană. Acesta este un punct care poate le încununează pe celalalte și care uneori este cel mai dificil. Rareori mai ajungem să fim prezenți și conștienți de noi și de trăirile noastre, dar este o provocare frumoasă și autentică.

Cu siguranță mai sunt și alte idei, iar cele de mai sus ar putea fi detaliate, dar pe scurt acestea au fost primele puncte la care m-am gândit. Consider că fericirea nu se rezumă la o frază pe care ți-o repeți în fiecare zi, dar în care nu crezi și nici la un zâmbet pe care îl afișezi, dar pe care nu îl simți.

Să te trezești, să te ridici din pat și să fii fericit e o frază pe care o tot văd circulând în mediul online sub o formă sau alta. Nu e atât de simplu și pentru unii oameni este dureros gândul în sine, pentru că nu pot deși își doresc, pentru că viața lor a fost poate una grea, pentru că momentele prin care trec sunt unele de cumpănă, pentru că poate nu știu cum să fie altfel. Da, poate fi simplu când ai trăit sau când te-ai împăcat cu durerea ta, dar până să fie simplu este deseori complicat.

Fericirea e o stare de spirit, cât se poate de personală și subiectivă și tocmai în asta constă frumusețea drumului către ea. Este de fapt drumul către sine. Degeaba o căutăm în afară, căci ea vine dinăuntru și cu cât noi ne încăpățânăm mai mult să rămânem la suprafață în căutări, cu atât ne îndepărtăm mai tare de ea.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto articol: Unsplash, Gaelle Marcel

Toate cele bune,

Psihoterapeut Ancuța Coman

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: