Cum e să petrecem împreună 24 de ore pe zi

De ceva vreme mă tot gândesc la acest articol și iată că a venit timpul să îl scriu.

Despre relația noastră am scris puțin spre deloc pe blogul meu. Nu mi-am propus să fie așa, pur și simplu e. Poate o să sune a clișeu, dar simt relația noatră mult prea specială ca să o pot transpune în cuvinte care sunt folosite în contexte oarecum comune. Așa simt acum.


Astăzi mi-am propus să vă povestesc puțin despre cum este să călătorești în doi.

În Sapa, Vietnam.

La început, în primele două săptămâni a fost așa cum vedeți în filme despre tineri care se mută împreună. Adică o mică răscoală. Nimic nu găseam prin bagaje, nimic nu funcționa, nu era bine. Eram agitați, eram stresați, eram doi șoricei de birou care ieșiseră în lume fără să știe ce e afară. Iar asta avea consecințe directe în relația noastră. Nu am considerat ideea despărțirii și nici nu suntem genul care să amenințe cu așa ceva la primul impas, dar ne gândeam să ne întoarcem acasă, mai în glumă spus. Părea că e o idee mai bună pentru relația noastră dacă ne vedeam doar seara și abia așteptam weekendul ca să fim mai mult timp împreună.



Ne ciondăneam zilnic și ne consumam aiurea energia, pentru că oricum nu rezolvam nimic. Era atât de nou pentru noi să ne certăm așa. Într-o zi eram pe cale să începem o nouă tură de ceartă și atunci am zis că dacă ne certăm oricum nu rezolvăm nimic, așa că nu are sens să ne enervăm zilnic. Și gata, magie! Asta a fost. Nu știu ce s-a întâmplat atunci, cred că eram prea obosiți sau eu eram prea obosită. 🙂 🙂

Lucrând ca o echipă la mancatul unui orez picant pe stradă, în Bangkok.

De atunci am început să lucrăm ca o echipă, ne-am asumat roluri fără să le discutăm neapărat, cu totul altele decât cele de acasă, pentru că evident, nu mai eram acasă. Ne-am dat seama că suntem în fiecare zi pe acea motocicletă și cel mai bine pentru viața noastră și pentru relația noastră este să găsim soluții, nu să ne certăm. Cu acest pact am scăpat cu bine atunci când aveam eu GPS-ul și am intrat de câteva ori pe autostradă. A trebuit să conducem vreo 1 oră ca să ieșim și să mai și plătim taxe pentru asta. Mai sunt și alte exemple, dar unul e suficient. 🙂

În Asia ni s-au schimbat rolurile, pentru că nu mai era o motocicletă de condus, nu mai trebuia să gătim zilnic, să așezăm cortul, că facem traseul pentru zilele următoare etc. E un altfel de călătorie.

Vang Vieng, Laos.

Ce am învățat și care sunt sfaturile mele pentru cuplurile care călătoresc:

  • Omul de lângă tine e partenerul tău, nu dușmanul tău. Aveți scopuri similare, cel puțin legat de călătorie, și crede-mă, nu în fiecare zi găsești un cuplu care să își dorească să plece de nebuni în lume. Fiți o echipă!
  • Călătoria este obositoare și de multe ori te acaparează cu peisajele și planurile, cu vizitele și activitățile ei. Nu uitați de voi, nu uitați să fiți acolo unul pentru celălalt.
  • În călătorie vă aveți unul pe celălalt, iar asta deja face acea persoană una specială și importantă. Îmi amintesc de perioada în care ne-am îmbolnăvit pe rând. Fiecare era speriat pentru celălalt și încercam să găsim modalități pentru ca cel bolnav să își revină. Eram conștienți că ne aveam unul pe celălalt și că altcineva nu va avea grijă de noi. Când ești plecat prin alte țări se resimte asta mult mai intens.
  • O ceartă are beneficiile ei, dar o ceartă la nesfârșit, mai ales pe acelați motiv, nu are niciun sens. Adică, logic, nu are. Fie acceptați un compromis, fie găsiți o soluție pentru ambele părți. Pare simplu, nu e, dar e necesar.
  • Respectați-vă timpul. Călătoriți împreună, dar dacă unul dintre voi nu vrea să viziteze un muzeu, iar celălalt da, atunci așa să fie. Unul vizitează, celălalt face ce vrea el.



  • Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Cred că asta se aplică în orice și e vorba de a empatiza și de a înțelege nevoile celuilalt, de a-l cunoaște și de a-l respecta pe cel de lângă tine.
  • Ascultați-vă intuiția. Chiar dacă tu nu simți că ceva e în neregulă cu cineva sau cu un loc, dar celălalt simte, mai bine ascultă-l decât să regretați mai târziu. Stabiliți-vă un semn sau o frază pe care să o spuneți ca și atenționare de plecare. Noi nu am fost puși să folosim asta în situații periculoase, dar dacă intrăm undeva și unuia dintre noi nu îi place energia locului, plecăm. E important să ne simțim amândoi bine undeva.
O plimbare de 3 zile prin junglă în Thailanda.
  • Comunicați deschis despre ce nevoi aveți. Bine, asta vine cumva de la sine. E destul de greu să nu îți comunici nevoile când petreci atât de mult timp cu o persoană.
  • Știți vorba aia din bătrâni care zice să nu mergeți la culcare supărați? Ei bine, are și ea un adevăr de a rezistat atât în timp.
  • O călătorie e un test mare pentru relație, fie că e rostit, fie că nu. Știți că se spune că cei care finalizează o călătorie împreună rămân împreună. Uneori când vrem să spunem călătorie, rostim căsătorie. Un act ratat pe care amândoi îl facem destul de des și sigur nu întâmplător. 🙂 Cred că dacă mai multe cupluri ar face asta înainte de căsătorie, ar scădea cu mult rata divorțurilor.

Dincolo de pozele de pe Facebook sau Instagram avem momentele noastre de tensiune, dar până acum relația noastră a fost și este mai importantă decât înverșunarea de a ne susține un anume punct de vedere.

Uneori mă uit peste pozele pe care le-am făcut de când am plecat și nu îmi vine să cred prin câte am trecut, câte situații păreau dificile și le-am găsit o soluție, câte locuri am văzut, cât de multe am descoperit despre noi și despre relația noastră. Dacă există noroc, atunci mă simt norocoasă pentru noi, pentru alegerile pe care le-am făcut și pentru că suntem unde suntem acum.

Simt că această perioadă ne-a apropiat, nu știu dacă mai mult, dar cu siguranță într-un mod autentic.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Urmărește-ne călătoria aici. Accesează acest link și bucură-te de ofertele pe care le-am pregătit pentru tine.

Ancuța



Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: