Cum am început să slăbesc

Am scris câteva articole despre cum am reușit să slăbesc 32 de kilograme, dar în niciunul dintre ele nu am specificat concret ce m-a determinat să fac acest pas, care a fost momentul declanșator.

De multe ori mă gândeam că ceva trebuie să se întâmple, ceva care să mă zdruncine din temelii și să mă determine să fac pasul cel mare.





Visam mereu la acel semn și îl așteptam cumva. Făceam mici încercări, începeam diete și mă străduiam să fac mișcare, dar de fiecare dată renunțam. Pur și simplu îmi sabotam acțiunile.

Era o luptă cu mine, una constantă, între a mă accepta așa cum sunt și între a face pasul cel mare spre schimbare.

Mai 2015




Și a pasul a venit chiar într-o sală de sport, cu o serie de conștientizări.

Prima conștientizare

Am sărit pe un stepper și mi-am fisurat glezna. A trebuit să stau 3 săptămâni cu piciorul imobilizat. Trei săptămâni în care trebuia să îmi susțin greutatea pe piciorul sănătos și pe două cârje. Abia atunci mi-am dat seama cât de mult cântăream, abia atunci am simțit că îmi fac singură rău și că a venit momentul să fac ceva.

A doua conștientizare

În cele trei săptămâni trebuia să îmi găsesc o rochie pentru o nuntă la care urma să participăm. Două săptămâni am căutat-o prin magazine, zi de zi, cu două cârje în care mă spijineam și cu Cristi care îmi aducea haine în cabina de probă. Niciuna dintre ele nu se potrivea, toate erau mici și mi se părea că nu mi s-ar potrivi nici la 60 de ani acele modele urâte. Dar erau singurele în care intram. Am găsit ceva în cele din urmă, negru și simplu, nu neapărat pentru nuntă, dar era ceva mai drăguță decât sacii cu paiete care îmi fuseseră prezentați până atunci.

A treia conștientizare

Am început apoi fizioterapia, iar medicul de acolo mi-a spus mai direct, mai pe ocolite că ar fi cazul să mai slăbesc pentru că sunt tânără și spatele meu nu arată extraordinar. L-am întrebat ce sport pot să fac având în vedere perioada de recuperare și așa am început. De atunci nu m-am mai oprit. M-am reîntâlnit acum 2 luni cu acel medic și i se părea că mă știe de undeva. I-am amintit de unde și i-am mulțumit pentru ce mi-a spus atunci cu jumătate de gură.


Noiembrie 2017

Așa am început eu să slăbesc.

Dacă au mai fost semne până atunci sau conștientizări? Da, au fost multe și sunt convinsă că au contribuit la decizia pe care am luat-o. Am mai scris despre ele aici.

Au trecut doi ani și câteva luni de atunci, iar de 6 luni sunt în perioada de menținere care se întâmplă în timp ce călătorim (tot de 6 luni), într-o diversitate culinară. În fiecare zi aleg, nu e ușor și nu cred că va fi, pentru că e o menținere constantă.

De fiecare dată când simt că încep să mănânc mai mult decât am nevoie, îmi amintesc de piciorul meu, de cel sănătos care îmi susținea toată greutatea. Îmi amintesc senzația aceea când fermoarul de la rochie nu se mai închidea, îmi amintesc fâstâceala mea în fața aparatului foto și atunci mă opresc.



Vin sărbătorile de iarnă, nu renunța la tine pentru plăcerile scurte. În astfel de momente se vede determinarea. Chiar dacă e o dată în an, nu strica ce ai construit până acum, iar dacă încă nu ai început, consideră să o faci. Nu mai aștepta semne cum am așteptat eu, pentru că ele vor veni, dar poate nu vor fi cele mai plăcute.

Se spune că e grea perioada de menținere.

Așa e, e grea, dar și ușoară dacă știi când să acționezi. Dacă simți că ai luat în volum și iei măsuri, în câteva zile sau una-două săptămâni revii la greutatea ta.


Uneori mi-e greu să scriu aceste articole pentru că mi-e teamă că o să inspir și că apoi o să dezamăgesc dacă mă îngraș din nou. Dar sunt aici, scriu acest articol, îl public și prin el îmi reiau din nou un angajament față de mine că nu mă mai întorc acolo.

Inspirație pentru exerciții și motivație găsești pe blogul lui Vlad, pe care l-am descoperit recent și unde am găsit și căteva variante de exerciții pe care le pot face în deplasare.

Slăbitul și menținerea se obțin prin muncă și prin perseverență, nu prin diete minune sau pastile.

Nu sunt cu nimic mai presus decât tine.

Dacă vrei cu adevărat, vei începe și de acolo vei găsi (re)surse și oameni care să te îndrume.

Mult spor!

Dacă te afli într-un proces de schimbare a stilului tău alimentar sau vrei să începi unul, nu ezita să îmi scrii pe adresa de email ancuta.f.coman@gmail.com.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Ancuța



2 comentarii publicate

  1. Draga mea,ce ma.bucur sa te vad,chiar daca doar virtual. Va urmaresc in calatoriile voastre. Legat de slabit..am asteptat cam mult,acum a venit bebele si am.realizat cu adevarat ca e cazul sa fac ceva. Nu e dieta minune,avand in vedere ca alaptez, e doar un orar fix de masa si incerc sa nu.combin alimentele. Tu ma.inspiri.Pupici si calatorii placute.

    • Hello Oana. 🙂
      Mulțumesc pentru că mi-ai scris!
      Mă bucur să știu că inspir. Asta îmi dă elan să scriu mai mult despre experiențele mele. 🙂
      Îți doresc să ajungi unde ți-ai propus cu slăbitul (și nu numai), iar dacă ai nevoie de ceva informații de la mine, cu mare drag te ajut.
      Te pup!
      Ancuța

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: