Cu ce idei am rămas din „Curajul în sălbăticie”, de Brené Brown

Prima carte pe care am citit-o de Brené Brown a fost „Curajul de a fi vulnerabil”, carte pe care intenționez să o recitesc, întrucât am considerat-o ca fiind valoroasă și oferind o perspectivă mult așteptată pentru ce înseamnă de fapt vulnerabilitatea.

Așadar, primul contact cu una dintre lucrările ei a fost unul cât se poate de pozitiv, astfel că nu am stat pe gânduri când am văzut că a apărut o nouă carte scrisă de ea, „Curajul în sălbăticie”. Această a doua lucrare nu m-a impresionat nici pe departe atât de mult ca prima, însă din orice avem ceva de învățat sau măcar câteva idei cu care rămânem și despre ele vreau să scriu azi.

Cartea este ușor de citit și vorbește despre conexiune și apartenență, dar și despre pericolele care stau în calea ei din cauza divizării noastre în tabere și grupuri, bazate pe idei politice, pe religie, statut și altele.

Ideile cu care am rămas sau care au rezonat cu mine sunt acestea:

  • Dacă vrei să transformi o dispută într-o oportunitate de conectare, e important să faci diferența dintre trecut, prezent și viitor. De cele mai multe ori, atunci când ne aflăm într-un conflict, inevitabil ajungem la trecut, la temerile noastre bazate pe situații similare. În acele momente, animați de durerea și furia din trecut este destul de dificil să mai ținem cont de ceea ce ne dorim în prezent, de nevoile noastre aici și acum.
  • Frica de vulnerabilitate, de a fi răniți, de durere ne împarte în tabere, ne separă unii de ceilalți si totodată conduce la refuzarea conexiunii reale.
  • Ne ascundem de multe ori în spatele grupurilor din care facem parte și ne e teamă să ne arătăm pe noi așa cum suntem. Atunci când suntem întrebați despre un subiect față de care nu avem o părere anume, tendința este să răspundem așa cum ar răspunde o persoană influentă din grupul nostru. Asta ne face să ne îndepărtăm și mai mult de ideile noastre, de autenticitate, de curajul de a fi vulnerabil.
  • Gândirea de tipul „ești cu mine sau împotriva mea” ne face să credem că există doar două opțiuni, pro sau contra, ceea ce ne limitează caapcitatea de a studia și de a fi curioși în fața unei situații sau a unui subiect.
  • Pe baza diferențelor de opinii ne împărțim în grupuri și de multe ori ne considerăm superiori celorlalți, considerăm că la noi este dreptatea, că noi suntem binele. Atunci când cunoaștem o persoană nouă este suficient să știm ce părere are despre Trump, de exemplu, pentru a ști dacă o acceptăm în cercul nostru sau nu. Acolo se oprește interesul nostru pentru ea, face sau nu parte dintre oamenii pe care ni-i dorim alături. Prin asta ne ferim și de discuții în contradictoriu care ar putea cumva să ducă la conflicte, dar totodată la o îmbogățire de cunoștințe de ambele părți.
  • Durerea va ceda doar atunci când o conștientizăm și avem grijă de ea. Când ne închidem în fața durerii, nu lăsăm să mai pătrundă nimic altceva, cum ar fi iubirea, compasiunea, intimitatea.
  • E nevoie să învățăm să ascultăm și să înțelegem în același fel în care vrem să fim și noi înțeleși.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Toate cele bune,

Psih. Ancuța Coman

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: