Ce am învățat de la pensionarii întâlniți în călătoriile noastre

Cutreierând campingurile este inevitabil să nu observăm câți pensionari călătoresc în rulote. Chiar dacă în weekend locurile de campat se bucură de prezența persoanelor de toate vârstele, în timpul săptămânii, ei sunt cei care rămân.

Știu că reprezintă doar o categorie din multitudinea de pensionari, dar azi am ales să scriu doar despre ei, despre cei întâlniți în călătoriile noastre, în rulote sau nu.

Le admir curajul de începe o nouă viață, pentru că a călători este ca și cum ai trăi altfel. Le observ obiceiurile, mersul liniștit, hainele nepretențioase, lipsa nevoii de a impresiona, naturalețea și modul în care au cernut activitățile până când le-au rămas doar prioritățile.

Munca să sens vieții. Când spun muncă nu mă refer neapărat la munca grea sau la robotizare, ci la acea muncă în care te regăsești, cea care te bucură și deja nu mai e numită muncă, e undeva între lucru și pasiune. Iar când spun toate astea, nu le spun din cărți, ci din ce am trăit pe propria piele. Am învățat trecând dintr-o extremă în alta și găsindu-mi astfel echilibrul. Când lucrez în weekend sau la 11 noaptea aud din când în când câte o compătimire și zâmbesc, pentru că libertatea de a lucra când vrei tu nu se mai resimte ca o presiune, chiar și dacă are loc la ore considerate nepotrivite. Pledez în continuare pentru un echilibru, desigur, dar pentru fiecare el arată diferit, asta e o altă lecție învățată.



Dar revenind la pensionarii despre care vorbeam, ei au găsit un sens în viață după muncă. În loc să considere că nu mai sunt de folos nimănui și-au recadrat această gândire și au văzut viața altfel, ca un nou început, ca atunci când ești plătit să trăiești cum îți dorești. Îi admir sincer.

Așadar, iată ce am învățat de la pensionari:

  • că la un moment dat, în mod natural, are loc o prioritizare. Întrebați un vârstnic ce regretă cel mai mult. Sigur nu o să vă spună că regretă faptul că nu a ajuns la timp la lucru sau că nu a fost în stare să tragă mai mult de el, că nu a avut o casă mai mare și o mașină mai aproape de ultimul model.
  • că este mai important felul în care te simți într-o haină decât eticheta ei.
  • că graba pur și simplu e inutilă, pentru că în cele din urmă te duce la sfârșitul vieții.
  • că telefonul nu are prioritate în fața unei cărți bune.
  • că a avea grijă de noi pentru a ajunge acolo cât mai întregi și cu cât mai puține dureri este foarte important.
  • că cea mai bună investiție este în ceea ce ne dorim cu adevărat.
  • că la un moment dat, cu toții ajungem să privim în aceeași direcție și când mai rămâne puțin și suntem conștienți de asta, atunci vedem viața și lucrurile diferit.
  • că a ține ritmul și pasul cu lumea în care trăim este o adaptare necesară, de fapt. Cei care au rămas cu ideea că pe vremuri era mai bine și că lumea se duce în râpă sunt și cei care au rămas blocați în trecut.
  • ridurile iau forma supărărilor și bucuriilor pe care le ai de-a lungul vieții și că ele spun multe despre modul în care o persoană a trăit.
  • alcoolul te rupe de realitate și că excesul de greutate te condamnă la pat, la boală sau la sedentarism.
  • că o haină colorată luminează orice chip, indiferent de vârstă.
  • nevoia de control și încrâncenarea îi îndepărtează pe cei din jur.
  • a trăi în acord cu nevoile tale este o artă și că la un moment dat, în mod natural, nevoile create dispar.
  • nu ești niciodată prea bătrân pentru a râde cu poftă.
  • sfârșitul poate fi amânat de starea de spirit și de alegerile pe care le facem.

Probabil mai sunt și alte lucruri pe care le-am observat, reținut și învățat de la cei pe care i-am cunoscut, dar cele de mai sus au fost primele care mi-au trecut prin minte și deci, probabil, cele mai valoroase pentru mine.

Sper că v-a fost de folos acest articol și aștept cu interes părerile și întrebările voastre.

Dacă ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Foto copertă articol: Unsplash, Tiago Muraro

Foto: George Miheș

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: