Bali, o liniște în mulțime

Ce contează, de fapt, în viață? sau  Care e rostul nostru în viață?

Mi-am pus întrebarea asta de foarte multe ori, multe, multe ori.

La un moment dat făceam și un sondaj printre cunoscuți legat de asta. În funcție de perioada în care eram, am găsit sau nu ceva răspunsuri.

Și anul trecut a venit din Bali. 

Dincolo de comercialul Eat, pray, love, pe care l-am adorat, văzut de foarte multe ori, citit carte engleză și română, Bali chiar e Paradisul pe pământ sau cel puțin cel mai Paradis din ce am văzut eu până acum.

Trecând peste povestea cu pelicula, pentru mine, Bali a însemnat ceva, ceva aparte.

Chiar nu am cuvinte care să exprime, pentru că dacă zic minunat, mirific, nu cuprinde tot ce vreau să spun.




Bali, o liniște în mulțime.
Câmpuri de orez în Bali.

Cam asta a fost și reacția mea când a doua zi dimineață m-am trezit într-o mare de verde, cu jungla în față, cu oameni faini care te salutau și te întrebau dacă îți place la ei. M-a întrebat ghidul nostru cum mi se pare Bali și am simțit că nu știu cum să îi spun că locuiește într-un paradis și că întrebarea lui e, nu știu, ciudată.

Bali e un contrast între bogăție și sărăcie, un loc plin de oameni, dar și un loc unde te simți aproape de tine, un loc frumos, minunat, unde se simte o energie aparte, unde oamenii sunt calzi și aproape de tine.

Am simțit acolo o liniște deplină, ca și când totul se aliniază frumos, nu mai ai nevoie de nimic altceva. M-am simțit mai bine ca acasă.

Am simțit că lucrurile simple contează de fapt, că ne zbatem prea mult pentru nimic. Poate că și concediul în Bali a contribuit la faptul că am decis să îmi dau demisia și să îmi fac mai mult timp pentru mine.

Oamenii de acolo văd jumătatea plină a paharului, iau lucrurile așa cum vin, și bune, și rele. Păreau fericiți cu adevărat, mâncau aceeași mâncare toată ziua, nu aveau feluri separate de mâncare, sunt modești, beau mult ceai, au o parte spirituală dezvoltată (majoritatea sunt hinduși), sunt recunoscători și extrem de faini.

Mi-am dat seama că ce contează de fapt în viața este să nu uiți de lucrurile simple, să le apreciezi. Până la urma, less is more. Iar rostul nostru în viață, chiar dacă sună idealist, este să facem din lumea asta una mai bună. Cum zicea Dalai Lama, dacă am ști că după ce murim, de fapt tot aici ne întoarcem, sigur am fi mai buni și mai blânzi cu noi și cu planeta aceasta.

La un moment dat Cristi m-a întrebat dacă cred că am putea locui acolo și mi-a cumpărat o carte “Can we live here?”. 

Și poate chiar vom ajunge să locuim o perioadă de timp în cel mai frumos loc pe care l-am văzut până acum.

Cu gândul la viitor,

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Ancuța

Update: Între timp am plecat.

Ne puteți urmări călătoria aici: www.applesandgasoline.com



Articole similare:

2 comentarii publicate

  1. Imi place foarte mult ca ai evidentiat ceea ce uitam sa apreciem atunci cand ne pierdem in banalul cotidian … atunci cand stam prea multe ore pe zi doar la serviciu si pe drumul dus-intors spre casa. E trist caci si eu ma gandesc mereu la timpul liber pe care mi-l doresc tot mai mult de la o vreme … timp pentru mine, pentru familie, pentru a face lucrurile care imi plac cu adevarat…
    In viata nu stim niciodata cand „maine” nu mai veni, tocmai de aceea „azi” trebuie sa fie asa cum ne dorim noi cu adevarat sa fie.

    • Da, înțeleg foarte bine ce spui.
      Dar până la urmă e vorba de priorități și depinde de noi ce punem pe primul loc.
      Mult spor în găsirea echilibrului pe care îl cauți.
      Ancuța

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: