Atunci când știi ce vrei cu adevărat, nu mai e nevoie să alegi

 

Zilele trecute eram la o terasă cu grupul alături de care am mers trei zile în drumeție.

Cineva ne-a întrebat cum de am știut că vrem să facem asta, adică chiar așa să ne luăm rucsacul în spate și să plecăm, să călătorim pe termen lung, să lăsăm în urmă ce construiserăm și să ne aruncăm în necunoscut.

Am început eu să îi spun despre ce înseamnă a trăi cu adevărat pentru noi, despre cât de scurtă e viața, despre prioritățile pe care fiecare le are, despre cât de mare și frumoasă e lumea și multe alte gânduri pe care le am legat de ceea ce facem noi.
După ce am terminat de spus, una din colegele de drum care asculta cu interes îi spune celei care ne-a adresat întrebarea: Atunci când știi ce vrei, nu mai e nevoie să alegi, pentru că nu mai ai între ce și ce să alegi. Pur și simplu vrei acel ceva, știi că îl vrei și orice altă variantă e fără sens și nu mai intră în calcul. 

Cuvintele ei aveau atât de multă încărcătură, ca atunci când aculți pe cineva și te gândești: Omul ăsta știe ce spune.

Și da, așa e, atunci când vrei ceva cu adevărat, când acel ceva devine sensul tău, motivația ta, rostul tău în viața, gândul „dar cum o să fie dacă…” deja nu mai intră în discuție. Totul se așează în viața noastră astfel încât acel ceva să se întâmple, pentru că acel ceva este important pentru noi atunci, în acel moment, în acea perioadă.

Nu pot spune că a fost chiar așa, că ne-a lovit din senin și că am zis, gata, asta vrem să facem. 

Din contră, a fost un întreg proces, am stat, am analizat de multe ori, dar știam clar că asta vrem să facem și știam că oricât am amâna-o tot o vom face la un moment dat. Cred că despre asta e vorba, procesul ia timp, dar știi ce vrei să faci. Stai și analizezi, dar numai pentru a ajunge mereu la aceeași concluzie. E ca și cum zici că hai să mă mai întreb încă o dată chestia asta ca să nu spun apoi că nu m-am întrebat, deși răspunsul e acolo de mult timp.

A merge pe calea pe care o vrei îți oferă un sentiment de libertate, de acceptare a cine ești cu adevărat, de luare în mâini a propriei vieți.

Victor Fankl spunea în cartea lui, Man’s search for meaning, că fiecare om are nevoie de un sens în viață, are nevoie să creadă în ceva, are nevoie să meargă spre ceva, iar acel ceva este în noi, fiecare știe care este nevoia lui cu adevărat. Tot el spunea că uneori suferim tocmai pentru că nu putem vedea acea nevoie sau mai bine spus că nu ne dăm voie să o vedem de multe ori, pentru că uneori contrazice ceea ce societatea sau familia ne-a învățat despre scopul nostru în viață.

Cu alte cuvinte, de multe ori alegem conștient sau inconștient să fim nefericiți și să păstrăm niște aparențe despre noi și despre direcția în care vrem să mergem, în loc să ne dăm jos perdeaua și să îmbrățișăm cine suntem și ce vrem cu adevărat. Uneori chiar nu știm ce e acolo, ce vrem cu adevărat și atunci avem nevoie de ajutor din afară pentru a ne da seama și bineînțeles de timp.

Până la urmă, oricât de mult ne-am ascunde și oricât de mult am amâna, în fiecare dintre noi stă ascunsă adevărata dorință, cea care ne face inima să vibreze și stomacul să tremure. Ideea este să îi dăm spațiu și glas, iar atunci nu vom mai fi chinuiți de alegeri inutile, de fapt, atunci, nu va mai fi nevoie să facem prea multe alegeri.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Ancuța

Articole similare:

3 comentarii publicate

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Trăiesc o viață la care mulți doar visează - Ancuța Coman

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: