Atunci când nu știi ce urmează

Printre multe altele, călătoria m-a învățat să trăiesc fără să știu ce urmează să se întâmple, să mă las surprinsă, să nu planific totul până în cele mai mici detalii și mai ales să ajung să mă bucur de fiecare moment în contextul neprevăzătului.

Înainte să venim în Asia, prietenii și familia ne întrebau ce ne plănuim să vizităm, dacă avem un traseu stabilit, dacă știm ce să evităm în fiecare țară, etc. Răspunsul a fost nu și asta nu pentru că sunt nepăsători, ci pentru că e o nebunie să îți faci planul pentru următoarele câteva luni. Aveam doar biletele, informațiile politice despre Thailanda și cazarea pentru Bangkok pe 4 nopți și toate astea le-am rezolvat în ultimele 2-3 săptămâni înainte de plecare.

Chiar și așa era să nu putem pleca din aeroportul din România, dar asta e o altă poveste și pentru mine nu e dovada că trebuia să controlăm mai bine lucrurile, ci că neprevăzutul poate apărea oricând. Ce aș schimba? Mi-aș face un plan pentru șederea în Bangkok, pentru că sunt prea multe de văzut acolo și e păcat să pierzi o zi de planificare din cele trei în care ești acolo. Dar e suficient să ai o idee despre ce faci în următoarele zile și cam atât.


Faptul că nu știi ce urmează, mai ales pentru o persoană care își planifică viața în detaliu, e dezarmant. Nu e ceva ce vine natural, necesită timp, câteva momente de neliniște și întrebări, dar ca pentru oricare alt lucru dificil, răsplata nu întârzie să apară. De exemplu, dacă noi am fi planificat în detaliu ce să vizităm pentru Thailanda, nu știu dacă am fi mers în junglă 3 zile, pentru că nu e pe toate afișele acest gen de excursie, a trebuit să săpăm puțin să și să vedem despre ce e vorba. Iar dacă am fi avut cazare pentru toate zilele, iarăși nu știu dacă am fi mers, pentru că nu am fi vrut să plătim cazare în două locuri.


Să știi ce urmează, adică să trăiești cu iluzia că știi, că poți să controlezi măcar puțin din ce va urma, să ai cât mai multe planificate în detaliu înseamnă în lumea în care trăim că îți pasă, că ești competent, că meriți să fii bătut pe umăr și să primești un mare Bravo. Dacă nu e așa, înseamnă că ești nepregătit și nepăsător. Nu spun că nu avem nevoie de planuri, ci că neprevăzutul poate fi o surpriză plăcută de multe ori și tot de atâtea ori o ușă spre a mai cunoaște ceva nou despre noi.

După experiențele pe care le-am avut în ultimele luni, eu cred că:

  • e imposibil să știi totul în detaliu;
  • neprevăzutul are farmecul lui, deși inițial sperie tare;
  • fiecare situație neprevăzută mă ajută să cresc și să gândesc out of the box;
  • nevoia de control, de a ști ce vine, izvorăște din teamă;
  • doar să respiri adânc și să iei o pauză face minuni;
  • a avea un plan, o schiță e suficient, nu ai cum să știi ce se va întâmpla;
  • ceva o să se întâmple oricum ar fi;
  • cele mai frumoase fotografii și cele mai inspiraționale discursuri sunt cele spontane.

Sunt sigură că nu e prima oară când citiți punctele de mai sus, majoritatea dintre noi le știm. Întrebarea este: Alegem să facem ceva cu ele sau ne mulțumim să le cunoaștem doar la nivel teoretic?

Ne puteți urmări călătoria aici: www.applesandgasoline.com

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Ancuța

 



Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: