Arta de a face nimic

Pe platoul pe care îl servim în fiecare zi, tot mai rar se găsește acel dolce far niente.

Devine greu să stăm, să fim, într-o lume în continuă mișcare, în mijlocul numeroaselor evenimente. Facebook ne arată în fiecare zi ce am mai putea face, pe unde am mai putea merge, ce lucruri multe se întâmplă în jurul nostru. Oricum, motive suficiente pentru a fi într-o continuă goană.

A face nimic nu este neapărat despre a sta într-o stare de letargie cu ochii ațintiți în tavan, ci de a face ceea ce ne face plăcere.

Să stai mai mult în pat, să îți savurezi cafeaua în liniște, să faci o baie fierbinte, să te plimbi în timp ce te bucuri de peisaj, să stai cu tine câteva momente din zi este, așa cum se spune din bătrâni, sănătate curată.

Într-o societate care încurajează goana (mi-a trecut prin minte cuvântul „boala” înainte de a tasta „goana”) pare tot mai greu să stai cu tine, să te bucuri de prezența celor dragi fără să ai nevoie de mai mult. Acestea sunt vacanțele pe care ni le putem lua în fiecare zi.

A face nimic a ajuns să fie o artă, a te bucura de lucrurile simple a devenit o activitate de weekend sau chiar de concediu. Pentru unele persoane, nici atunci.

Ne întrebăm apoi de unde vin stările de anxietate, depresie, de gol, de singurătate. Trăim zi de zi cu ceea ce ajunge să devină o normalitate și cu greu vedem că de fapt, suntem expuși unei multitudini de stimuli în mod continuu, așa cum nu ne este benefic.

Avem teama de ceea ce am putea rata dacă stăm locului, dar și de ceea ce am afla despre noi dacă ne-am lua ochii din Facebook, Netflix, Youtube etc.

Însă ceea ce e în noi va ieși doar prin noi. Putem amâna, de multe ori în foarte defavoarea noastră, însă nu putem evita. Goana zilnică înseamnă de foarte multe ori fuga de sine și poate fi adesea un indicator al unor traume, căci de fugit fugim atunci când nu ne e bine. Desigur, cealaltă parte a monedei, cea în care stai și eviți activități din teamă nu este mai de dorit. E doar o altă extremă care indică faptul că e nevoie să ne uităm în noi.

Bineînțeles, nu în ultimul rând, e firesc ca fiecare dintre noi să aibă perioade mai aglomerate sau mai letargice. Semnul de întrebare este important să apară atunci când ele devin un stil de viață.

Poate de-asta a devenit o artă să faci nimic și să stai cu tine, pentru că înainte de a ajunge aici e nevoie să treci prin acel tărâm de care îți e frică, prin gândurile care te macină, prin frământări și întrebări, până ce ajungi la liniște și la pace cu tine. Abia atunci nimicurile bucură din nou.

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: